Elena Băsescu: Sofia Anais, un vis împlinit

Să stabileşti o şedinţă foto cu o familie celebră, care în timpul săp-tămânii locuieşte la Bruxelles ori Strasbourg şi doar peste weekend în Bucureşti, nu este cel mai uşor lucru din lume. Dar greul a fost cu adevărat depăşit dacă citeşti aceste rânduri fără să ne bănuieşti de simpatie politică. Pentru că acest articol nu este despre campanii electorale sau apartenenţe politice, ci, aşa cum te-a obişnuit VIVA!, despre viaţa unei proaspete mame celebre, cu provocările aferente: emoţii cât cuprinde, nopţi nedormite, un tată grijuliu, bunici entuziasmaţi, kilograme în plus, kilograme în minus şi coincidenţe. Aşa cum a fost aceea că Sofia s-a născut pe 1 septembrie, la fix un an de la nunta părinţilor săi. „Nici dacă am fi plănuit, nu ar fi ieşit această sincronizare perfectă', şi-a început Elena povestea.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu. Este expert în nutriție, a lansat mai multe cărți și are un fiu cu politicianul

Cum au trecut primele luni de când ai devenit mamă? Cât de mult te-a schimbat această experienţă?

Sunt schimbări profunde. A fi mamă îţi modifică total modul în care vezi viaţa, dar şi scara de principii şi valori. Simţi că, odată cu naşterea copilului, ai cu adevărat un scop în viaţă. Mă simt ca şi când m-aş fi născut eu a doua oară şi viaţa de dinainte de venirea pe lume a Sofiei nu mai există şi nu mai contează. E o experienţă incredibilă ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte celor care n-au trăit-o încă. Dintr-o dată, ai lângă tine un pui de om de care eşti legat toată viaţa, indiferent ce s-ar întâmpla. Ai datoria să-l protejezi şi să-i fii alături mereu. E un legământ total. Evident, vreau ca Sofia să trăiască într-o lume mai bună. Acum, când apare la televizor o ştire legată de sistemul sanitar sau de sistemul de învăţământ, sunt mult mai atentă şi acţionez mult mai decis cu instrumentele pe care le am la dispoziţie. Vreau ca Sofia să trăiască într-o Românie unde să poată avea acces la cea mai bună educaţie, să aibă certitudinea că, orice s-ar întâmpla, e în siguranţă, că sistemul de sănătate funcţionează şi că are şanse să-şi aleagă orice profesie va dori. Îmi doresc mult ca ea să trăiască într-o Europă puternică şi unită, dar mai ales într-o Românie în care nimeni să nu cunoască lipsurile. Primele trei luni au trecut cu foarte multe nopţi nedormite. Dar asta nu înseamnă nimic prin comparaţie cu fericirea pe care o aduce Sofia în viaţa mea şi a lui Bogdan. Trăim pentru fetiţa noastră!

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Toate incidentele de la alegerile prezidențiale de azi, 24 noiembrie. Diana Șoșoacă, anchetată după ce s-a filmat când a desenat o casetă cu numele său și s-a votat singură

Cu puţin înainte de naştere, camera fetiţei tocmai fusese pictată. Cu ce v-a prins nepregătiţi naşterea ei?

Sofia a simţit, probabil, cât este de aşteptată şi s-a grăbit să apară în viaţa noastră cu fix o lună mai devreme. Deci, mai erau foarte multe lucruri de făcut. Practic, doar pereţii camerei sale au fost pictaţi, cu restul fiind uşor nepregătiţi. Cert este că a fost o mobilizare de forţe a întregii familii: a mamei, a tatălui meu, a Ioanei, a lui Bogdan şi a părinţilor săi. Când am ajuns acasă de la spital am avut bucuria să găsesc camera Sofiei pregătită şi plină de surprize. Mărturisesc că am avut o presimţire privind naşterea. Cu doar o zi înainte, eram neliniştită, pentru că nu aveam gata geanta pentru maternitate, deşi toată lumea îmi spunea că e timp pentru asta toată luna septembrie.

De ce nu ai ales să naşti la o clinică din altă ţară, ca alte persoane publice?

Peste 200.000 de mame nasc anual în România în condiţii de siguranţă, ceea ce arată că, totuşi, a merge în străinătate este mai degrabă un moft. Nu vreau să se supere pe mine proaspetele mămici care apelează la clinicile din alte ţări sau la cele private de la noi, dar ştiu că foarte multe dintre ele sunt dezamăgite de condiţii si tratamentul personalului medical, după naştere. Există la noi în ţară doctori excelenţi şi spitale foarte bine dotate. Spre exemplu, Spitalul Universitar din Bucureşti, care a fost de la început opţiunea mea, este o dovadă vie că putem vorbi de excelenţă şi la unităţile sanitare din România. Se poate compara oricând cu un spital din Occident.

OANA POPOIAG

Foto MARIUS BĂRĂGAN