Unele dintre cele mai vechi informații legate de tradiția lumânărilor de pe tortul aniversar merge până în Grecia antică. În acele timpuri se ofereau zeiţei Lunii, Artemis, dulciuri cu formă rotundă cu lumânări pe ele. Aceste mesaje reprezentau ciclul lunar complet şi focul lumânărilor se stingea dintr-o suflare, pentru ca fumul care ieşea să ajungă la divinitate, purtând cu el dorinţele muritorilor, potrivit adevarul.ro.
Grecii obişnuiau să pună lumânări pe mijlocul prăjiturii,şi erau considerate un simbol a ‘luminii vieţii’.
Tradiţia de a sufla în lumânări la fiecare aniversare a fost considerată pentru mult timp un ritual păgân.
În Germania secolulului al XVIII-lea, în cadrul festivalului intitulat „Kinderfest', pe dulcele copilului sărbătorit erau puse două lumânări, una pentru a reprezenta lumina vieţii sale iar cealaltă care simboliza anii următori. Flacăra trebuia să fie prezentă pe tot parcursul zilei, iar dacă lumânarea se consuma era înlocuită cu alta. La sfârşitul zilei se stingea cu o suflare.
Se credea că prin fumul care ieşea din lumânările stinse se transmitea lui Dumnezeu dorinţa la care ne gândim că avem dreptul să o cerem şi să fie îndeplinită de ziua noastră. În funcţie de această tradiţie, în prezent se pune un număr greşit de lumânări pe tort: una pentru fiecare an împlinit.