Miercurea Cenușii este, pentru credincioșii romano-catolici, prima zi a Postului Mare. Sărbătoarea a fost instituită în timpul pontificatului lui Grigore I cel Mare. Cele două zile de dinaintea Miercurii Cenușii sunt, în lumea catolică, punctele culminante ale carnavalului.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Deşi nu este o zi de sărbătoare obligatorie, mulţi oameni nu ar lăsa să treacă această zi fără să ajungă la biserică pentru a fi marcaţi pe frunte cu semnul crucii cu cenuşă. Chiar şi oamenii care vin rar la Biserică peste an fac efortul de a veni în Miercurea Cenuşii. Cum a devenit această practică o parte atât de importantă pentru atât de mulţi credincioşi?
Miercurea Cenușii este, pentru credincioșii romano-catolici, prima zi a Postului Mare.
Denumirea „Miercurea Cenușii' se datorează obiceiului ca ramurile de salcie (palmier, măslin sau de alt arbore) sfințite cu ocazia Floriilor de anul trecut, ramuri care au împodobit icoanele și statuile din casele catolicilor timp de aproape un an, să fie aduse la biserică spre a fi arse.
Multe parohii îi invită şi astăzi pe credincioşi să vină cu aceste ramuri de palmier la biserică, înainte să înceapă Postul, pentru un ritual de ardere a acestor ramuri după Liturghie. Cenușa lor se folosește la ieșirea de la slujbă, presărându-se pe fruntea credincioșilor, în timp ce preotul spune: „Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce' cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Adam cu ocazia izgonirii sale din rai.
Biserica Ortodoxă nu are tradiția impunerii cenușii, însă duminica intrării în post, numită Duminica izgonirii lui Adam din rai, face trimitere la același text, ca și cel folosit în Biserica Romano-Catolică.
Paștele ortodox 2021 este în data de 2 mai, iar Paștele catolic 2021 se sărbătorește în 4 aprilie.
În acest an, Postul Paștelui Ortodox va începe în data de 15 martie până în data de 1 mai. Potrivit calendarului Catolic, prima zi a Postului Paștelui Catolic este ziua de miercuri, 17 februarie și se va încheia în 3 aprilie.
De ce Paștele Ortodox și cel Catolic se sărbătoresc la date diferite
Două fenomene naturale, unul cu dată fixă – echinocțiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare – luna plină, stau la baza calculării datei la care creștinii sărbătoresc Paștele. În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici și ortodocși. Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul iulian (pe stil vechi).
Originile sărbătorii pascale sunt legate de sărbătorile mai vechi ale renașterii naturii și ale echinocțiului de primăvară. Poporul evreu marchează prin sărbătoarea Paștelui eliberarea din sclavie și plecarea din Egipt.
La începutul erei noastre, în perioada în care a trăit Iisus, data Paștelui iudeu (Pesah) era fixată în ziua de 14 în luna Nisan (după calendarul lunar), ziua cu prima Lună plină a primăverii. Nisan este prima lună a anului în calendarul asirian, iar în cel iudaic este prima lună a anului ecleziastic și a șaptea lună (a opta în anii bisecți) a anului secular.
Paştele 2021: Numele de „nisan' este de origine asiro-babiloniană și înseamnă „luna fericirii'. Această dată era dependentă de ciclul lunar (anul de 13 luni), și nu de calendarul solar de 12 luni, aplicat în prezent. Așa încât data Paștelui a fost stabilită de primul Conciliu de la Niceea, din anul 325, în „duminica imediat următoare lunii pline după echinocțiul de primăvară. Calculul acestei date permite stabilirea în calendar nu doar a Paștelui, ci și a altor sărbători creștine importante.
Inițial, Biserica Răsăriteană și cea Apuseană sărbătoreau Paștele la aceeași dată. După Marea Schismă din 1054, Biserica Creștină a fost împărțită în două — cea Apuseană sub autoritatea papei și cea Răsăriteană sub autoritatea patriarhului de la Constantinopol. Mai târziu, în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian (pe stil vechi) din cauza erorilor acestuia față de calendarul astronomic (o rămânere în urmă), făcând trecerea la calendarul modern, ce-i poartă numele.