„Hello!… Yes, my love… I cant speak right now… Ill call you later, after the photoshooting… Aşa a sunat scurta conversaţie pe care Andreea a avut-o răspunzând la telefonul dat de soţul ei, înaintea şedinţei foto. Zâmbind, a intrat în camera gata aranjată, privindu-ne cu bucurie. Era, categoric, fericită.
Revista VIVA! a fost alături de Andreea Marin în toate momentele importante ale vieţii sale. Am scris despre ele, despre ea, despre starea ei de spirit de fiecare dată, încercând să aflăm ce se ascunde în spatele poveştilor ei.
Cum e Andreea şi cum o vedem noi după atâţia ani? Corectă, responsabilă, câteodată aprigă; e prevăzătoare, uneori chiar calculată atunci când are de făcut 5 paşi înainte, doritoare de fericire (aici se aseamănă cu noi toţi), puternică. Andreea are mereu controlul, deşi o bănuiesc uneori că i-ar plăcea să-l piardă din când în când, numai că viaţa pe care a avut-o până acum n-a prea lăsat-o să lenevească la umbra cuiva. Bine, nici nu e genul, dar nici nu i s-a întâmplat.
Şi uite că s-a căsătorit. Cu Tuncay. Şi e fericită. De fapt, mai mult decât atât, mi s-a părut echilibrată, calmă, aşezată. Am întrebat-o cum se simte, cum e viaţa cu bărbatul ei. Mi-a răspuns zâmbind: „e altceva, Cristina, nu pot compara cu nimic. De fapt, a zâmbit mai tot timpul şedinţei foto şi nu pentru că era un pictorial pentru VIVA!, ci pentru că aşa simţea.
Iar ne-ai oferit o surpriză la început de an. Ţin minte că, exact acum un an, şedeam liniştiţi în redacţiile noastre, când s-a aflat că divorţezi… Acum, în aceeaşi lună, redacţiile au fost zguduite de anunţul căsătoriei tale. Zice lumea că le planifici…
Viaţa mea nu e un spectacol. Ea înseamnă sentimente, întâmplări pe care ai vrea să le planifici, dar nu poţi, furtuni interioare pe care n-aş fi vrut să le cunosc vreodată. Aşa cum e viaţa fiecărui om, de fapt. Nu trăiesc pentru alţii, ci pentru mine şi pentru cei dragi mie. E minunat că, după o perioadă tare grea pentru mine şi pentru sufletul meu, Dumnezeu mi-a adus în viaţă un om care m-a schimbat cu totul, în sensul că mi-a readus echilibrul de care aveam atâta nevoie. Ori, o astfel de întâlnire nu poate fi programată, din păcate. Tare bine ar fi să avem la dispoziţie un buton pe care să apăsăm în momentele de cumpănă din viaţă, schimbând astfel brusc pustiul din noi în iubire, dezamăgirea într-o nouă speranţă, întunericul în lumină. Mă uit în jur şi văd oameni care îşi pot închipui – după 20 de ani de când sunt în faţa lor şi în casele lor şi nu am dezamăgit niciodată ca om – că mă pot pune pe acelaşi palier cu domnişoarele ce şi-au clădit palmaresul pe baza bârfelor, vulgarităţii, relaţiilor de o zi şi a înscenărilor. Oamenii de bun-simţ, însă, rămân cu capul pe umeri, gândesc matur. O femeie ca mine nu face lucrurile pe jumătate şi nici nu e dispusă să-şi transforme viaţa într-o aventură. Ştiu ce vreau şi ştiu să recunosc şi să preţuiesc ce mi se oferă bun în viaţă. Prin urmare, ce se întâmplă în redacţiile TV şi de presă scrisă, mirările, scenariile, sentimentele controversate ale altora nu au nicio legătură cu viaţa mea privată şi cu sufletul meu.
La ultima emisiune TV radiai de fericire, parcă aveai sufletul prea plin de bucurie. Se întâmplase deja cererea în căsătorie?
Da.
Eşti o femeie cu o experienţă de viaţă remarcabilă. Romantismul a rămas una din constantele vieţii tale?
Fără dubiu. Uneori, când trăim momente de cumpănă sau când speranţele noastre nu-şi găsesc împlinirea, avem tendinţa să spunem: nu-mi voi mai deschide sufletul niciodată! Nu voi mai lăsa scutul deoparte în faţa nimănui, oricât de sincer ar părea. Dar eu văd şi cealaltă faţetă a monedei: dacă nu-ţi oferi o nouă şansă, chiar şi cu riscul aferent, cu siguranţă nu o vei avea. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să treci prin viaţă fără a învăţa anumite lecţii, fără a observa greşeli care te-au dus pe un drum înfundat.
CRISTINA STĂNCIULESCU Foto MARIUS BĂRĂGAN
Continuarea în numărul de februarie al revistei VIVA!, la standurile de presă din 1 februarie.