Geanina Ilieş, ultima vară fără “griji”

 Din fotografii, văd că distracţia de vară alături de fiul tău a început deja. Cum vă distraţi vara asta?

La noi tot timpul este distracţie în casă. Vara avem, însă, mai multe opţiuni. Lui Patrick îi place cel mai mult să se bălăcească în apă. I-am cumpărat anul trecut o piscină, doar pentru el, pe care am amplasat-o în curtea din spatele casei. Vara, în zilele călduroase, abia reuşesc să îl desprind de ea. Apoi, îi place fotbalul foarte mult. Este chiar talentat la acest sport. În rest, obişnuim să mergem în parc cu rolele, cu bicicle­ta şi în locurile de joacă special amena­jate pentru copii. Când stăm acasă, pictăm şi citim împreună cărţi în limba română şi engleză.

Este ultima vară „fără obligaţii a lui  Patrick, din toamnă va intra în clasa I. Ai emoţii pentru această nouă etapă din viaţa lui?

Nu am nicio emoţie. Ne-am obişnuit încă de acum doi ani cu ideea de şcoală şi de teme. Încă de când era la grădiniţă, iar în ultimul an, în grupa pregătitoare, Patrick a învăţat să scrie, să citească şi în limba română şi în engleză. Mi s-a părut un efort mare pentru un copil de cinci ani, dar m-am bucurat că a făcut-o cu lejeritate. Este foarte isteţ şi am încredere în el. Este un copil bun şi in­teligent. Ştiu că va fi din ce în ce mai greu la şcoală, dar voi fi alături de el şi îl voi sprijini de fiecare dată când va fi ne­voie. El ştie că se poate baza pe mami.

Ţie ţi-a plăcut la şcoală?

La nebunie! Dacă s-ar putea, aş repeta anii de şcoală. Eram toţi colegii într-o continuă concurenţă şi asta ne făcea să învăţăm cu plăcere. Pentru mine şcoa­la nu a însemnat doar distracţia din recreaţie. Chiar mi-a plăcut! Am amin­tiri foarte frumoase şi îmi pare rău că la acea vreme nu existau telefoane mobi­le sau camere video să filmăm tot. Am doar fotografii, dar şi acelea puţine…

De ceva vreme ai pe cineva alături. Cum i l-ai prezentat lui Patrick ?

Nu a fost dificil. La început am avut o relaţie de prietenie cu Mircea şi ieşeam împreună cu copiii noştri, el având la rândul lui o fetiţă. În prezent lucrurile decurg frumos. Sunt prieteni, se înţeleg foarte bine.

Multă vreme aţi fost doar tu şi Pa­trick. Când ai simţit ultima dată că este foarte greu să-ţi creşti copilul singură, fără ajutorul unui bărbat?

Nu am simţit niciodată o greutate să-mi cresc copilul singură, pentru că am avut familia aproape, iar Patrick s-a bucurat de dragostea fiecăruia din­tre noi. Mama a fost cea care m-a aju­tat întotdeauna şi încă mă ajută atunci când sunt ocupată cu jobul sau când plec la evenimente. Îi sunt recunoscătoare. Nu am apelat la bone.

Tu te-ai căsătorit la 22 de ani, iar la 24 ai divorţat. Oamenii se tem, în ge­neral, să facă paşi atât de mari în scurt timp. Cât la sută îţi asculţi ini­ma în decizii şi cât la sută raţiunea?

La mine primează aproape întotdeau­na decizia raţională, chiar dacă inima este cea care mă îndeamnă să fac alte alegeri. Este mult mai sigur că mă gândesc înainte de a lua o decizie, să măsor o situaţie şi să anticipez rezulta­tul. Îmi ascult şi inima câteodată, dar numai când îi priveşte pe cei apropiaţi.

Din afară pari fericită, sigură pe tine. Totuşi, care sunt lucrurile pe care ţi le reproşezi ţie însăţi cel mai des, ce te nemulţumeşte la tine?

Nu mă nemulţumeşte nimic. Am un copil sănătos care mă face fericită, o relaţie frumoasă şi un job pe care îl practic cu mare plăcere. Sunt trei pi­loni care îmi asigură stabilitatea. Îmi doresc ca mama mea să fie sănătoasă şi să nu mai treacă prin perioadele cu probleme de acum un an.

Care a fost cea mai dură lecţie pri­mită până acum?

Cu siguranţă a fost perioada în care mama mea a avut mari probleme de sănătate. Anul trecut am înţeles că ni­mic pe lumea asta nu poate înlocui sănătatea, iar lucrul cel mai de preţ este să-i avem pe cei dragi lângă noi şi să ne bucurăm de ei cât mai mult.

OANA POPOIAG

Foto SORIN DUŢOIU