Petrecere nebună, cu două milioane de participanți

Imaginați-vă o pistă de 700 de metri lungime, cu tribune ce găzduiesc 90.000 de locuri, care în perioada carnavalului se transformă în scena celui mai mare spectacol de sunet, culoare și lumini din lume. Este vorba despre Marquês de Sapucaí, sambadromul din Rio de Janeiro, locul unde, în fiecare an, cele mai bune școli de samba din Brazilia se întrec pentru a-și adjudeca titlul suprem. Să fii martorul unui asemenea spectacol e un privilegiu și la propriu, și la figurat, fiindcă un bilet pe sambadrom costă și cât un salariu minim pe economie, însă o astfel de experiență chiar merită toți banii…

Un popor de petrecăreți
Când spui Brazilia, neîndoielnic, primele trei lucruri care îți vin în minte sunt: fotbal, mojito și samba, și fiecare dintre ele merită să faci o vizită la „sursă. Iar dacă ești amator de petreceri unde să răsune decibelii și să dansezi non-stop zile în șir, fără să te amendeze cineva pentru asta, Rio de Janeiro este locul potrivit. Deși nebunia de culori, trupuri goale și dans frenetic te poate duce cu gândul la orice, numai la religie nu, Carnavalul de la Rio debutează în fiecare an exact cu 40 de zile înainte de Paște și se încheie cu o zi înainte de Miercurea Cenușii, sărbătoare ce marchează începutul postului Paștelui Catolic. De altfel, însăși denumirea „carnevale („fără carne) sugerează detașarea de plăcerile trupești, însă asta se întâmpla acum 300 de ani, carnavalul din ziua de azi reflectând orice altceva, numai înfrânare nu…
Strămoșul carnavalului de acum nu avea nimic din strălucirea celui de azi, ba chiar dimpotrivă! Prin 1723, când imigranții din insulele portugheze Capul Verde, Azore și Madeira au adus această sărbătoare în Brazilia, ea se numea „Entrudo și era mai degrabă o formă de bataie stradală decât de carnaval, sclavii negri aruncând unii în ceilalți cu apă, noroi și ouă! Evident, și bogații sărbătoreau, dar nu la un loc cu plebea, aceștia folosind, în loc de ouă, lămâi umplute cu diferite arome. Iar totul era acompaniat de un zgomot haotic de tobe… Abia pe la 1840 a luat ființă prima sărbătoare apropiată de ceea ce azi numim festival popular, cu mențiunea că, pe atunci, clasele sociale nu se amestecau între ele. Și cum cel mai simplu mod de a te diferenția de ceilalți este etalarea bogăției, în doar câțiva ani au apărut carele alegorice și costumațiile luxoase, iar în scurt timp și competiția, care s-a transformat rapid în paradă. De la vals, mazurcă, polkă și folk scoțian, dansuri preferate de lumea bună, s-a trecut, la începutul anilor 1900, la dansul-simbol de azi al carnavalului, iar în 1928 deja apăruseră primele școli de samba. 90 de ani mai târziu, Carnavalul de la Rio este un fenomen mondial plin de fast și culoare ce scoate milioane de oameni în stradă și produce în jur de 1 miliard de dolari…

Sărăcie lucie vs. opulență
Un eveniment de amploarea Carnavalului de la Rio atrage nu doar turiști, ci și celebrități dornice să se afle în miezul acțiunii, deoarece Carnavalul de la Rio trebuie văzut și „gustat, nu poate fi povestit. Jennifer Lopez, Fergie, Adriana Lima, Meghan Fox, Neymar, Jude Law, Paris Hilton, Kevin Spacey, Pamela Anderson, Kanye West, Nadal și Ronaldinho sunt doar câteva dintre celebritățile care au privit defilările școlilor de samba chiar de pe sambadromul Marquês de Sapucaí, întreaga paradă, la care defilează câte șase școli de samba, durând în jur de 10 ore pe noapte. În același timp, pe străzile din Rio este nebunie, acolo având loc mai bine de 500 de petreceri! Imaginați-vă sute de mii de oameni costumați în polițiști, cowboy, marinari sau pirați (da, costumele sunt obligatorii!), dansând până la epuizare, la 40 de grade, sub un soare arzător și astâmpărându-și setea cu… tone de bere. Tot ce se vede e o mulțime exuberantă și lipsită de griji, acele zile fiind probabil singurele în care sărăcia extremă a locuitorilor din favele (cartierele sărace din Rio) este ignorată chiar și de ei… De altfel, în perioada carnavalului, locuitorii notoriilor favelas, care sunt de mult obișnuiți cu așa-zisul „turism al sărăciei, au avut parte de vizitatori precum Will Smith, Lady Gaga, Kanye West, Kim Kardashian, Megan Fox și Brian Austin Green, celebritățile contribuind cu siguranță la o mai bună conștientizare a discrepanțelor sociale din Brazilia. Paradoxal, la doar doi pași de sărăcia lucie în care se zbat acești nefericiți ai sorții, luxul și opulența sunt la ele acasă, dar asta îi face parcă și mai abitir să se bucure de ce le oferă viața pe gratis și să trăiască clipa… Și cum să nu fii fericit când participi la o petrecere stradală cum este Cordăo Da Bola Preta alături de 1 milion de oameni?!

Regina carnavalului
Beția de culori ce ți se desfășoară în fața ochilor odată cu pătrunderea în atmosfera Carnavalului de la Rio îți creează o stare euforică, aproape hipnotică. Peste tot în jur vezi doar pene, paiete, strasuri și costume mulate, pe an ce trece tot mai sumare… Cele 12 școli de samba se întrec pentru titlul suprem, dar cel puțin la fel de important este cel de Rainha de Bateria (Regina percuționiștilor, cea care merge în fruntea alaiului de instrumentiști). Mai presus de toate este însă titlul de Regină a Carnavalului, la care aspiră multe tinere și pentru care se susține concurs cu câteva luni înainte. Pentru că participantele la paradă poartă niște costume minuscule, ce abia le acoperă zonele… esențiale, una dintre cerințele eliminatorii presupune un trup armonios și, da, voluptuos, pentru că brazilienilor le plac femeile cu forme. Probabil că Brazilia este unica țară în care nimeni nu a avut vreodată nimic de obiectat cu privire la promovarea goliciunii femeilor, însă anul acesta multe dintre participante au purtat tatuaje temporare pe corp pe care scria „No means no („Nu înseamnă nu), un fel de #MeToo brazilian. De altfel, mesajele cu impact emoțional nu s-au oprit aici, școala de samba care s-a impus anul acesta, câștigând competiția pentru a 14 oară, fiind Beija-Flor, cu o paradă care a transmis un puternic semnal de alarmă cu privire la corupția din Brazilia, care a fost zguduită recent de câteva scandaluri răsunătoare. Carul alegoric al acesteia a fost reprezentat de un șobolan imens pe lângă care mișunau alți șobolani cu serviete pline cu bani, imagine mai mult decât edificatoare, o referire cât se poate de transparentă la corupția politicienilor.
După cum se vede, Carnavalul de la Rio nu mai este de mult o simplă paradă dansantă, înecată în valuri de băutură, ci o adevărată campanie de conștientizare socială și un extraordinar liant uman. Ce-i drept, pe ritmuri de samba!