Serge Gainsbourg şi Jane Birkin – „Je t’aime... Moi non plus“

.

Ea – tânără, frumoasă, inocentă. El – pasional, nonconformist, alcoolic… Împreună însă au format cel mai carismatic cuplu al anilor ‘70, iar dragostea care i-a legat trăieşte şi acum şi va dăinui atâta timp cât îndrăgostiţii din lumea largă vor fredona „Je taime… Moi non plus.

Ziua de 2 martie 1991 a rămas adânc întipărită în memoria francezilor, pentru că aceea este ziua în care Parisul a încremenit în tăcere… Tăcere care a fost întreruptă doar de glasurile a sute de oameni adunaţi în faţa casei lui Serge Gainsbourg, pe Rue de Verneiul, care au fredonat zile de-a rândul cântecele „poetului pop al Franţei. S-a stins mult prea devreme, la 63 de ani, dar a trăit intens, cât alţii în zece vieţi, şi a lăsat în urmă amintirea unui om genial, uneori neînţeles, iubit şi contestat în egală măsură, a unui om care a trăit deasupra vremurilor, fără să-i pese de reguli şi de tabuuri. Doar cu pasiune.


REGELE SCANDALURILOR

La ceaiurile din anii ‘70-80, „Je taime… moi non plus, celebra melodie a lui Serge Gainsbourg, ascultată pe „repeat la magnetofon, a format multe cupluri, iconicul manifest pentru dragoste fiind un liant mai puternic decât orice replică celebră de agăţat la vremea aceea. Puţini ştiu însă că Gainsbourg a compus, de fapt, melodia pentru actriţa Brigitte Bardot, de care a fost îndrăgostit în 1967, deşi B.B. era măritată. Cei doi au şi înregistrat, de altfel, o variantă a acesteia, care însă nu a fost difuzată. Ulterior, artistul a cântat-o cu noua lui muză, Jane Birkin, alături de care a făcut istorie. Şi nici nu ar fi avut cum altfel, fiindcă, în afara frumuseţii liniei melodice, versurile şi gemetele de pe înregistrare, care sunt mai mult decât sugestive, au şocat la vremea aceea. Atât de mult, încât Vaticanul a reacţionat, piesa a fost interzisă în unele ţări şi la anumite posturi de radio, iar la altele a fost difuzată doar după anumite ore… Lui Serge Gainsbourg însă puţin îi păsa, el era oricum „abonat la presa de scandal, ţinând prima pagină a tabloidelor în nenumărate rânduri.


Şi cum alcoolismul nu le este străin celor mai mulţi artişti de geniu, nici el nu a făcut excepţie. La 45 de ani, suferea un infarct din cauza abuzului de tutun şi de alcool, dar nici în acele momente critice nu s-a putut stăpâni să nu se dea în spectacol. Gainsbourg nu a vrut să plece cu ambulanța până ce nu a fost învelit cu pătura lui Hermes, fiindcă cele din spital erau prea urâte… Ajuns acolo, a ţinut să şocheze din nou, organizând o conferinţă de presă în cadrul căreia a susţinut că, pentru a reduce riscurile unui nou infarct, va creşte consumul de alcool și de tutun! De altfel, controversele l-au urmărit mereu, începând cu compunerea variantei reggae a imnului francez, scoaterea unui album despre Germania nazistă şi încheind cu arderea unei bancnote de 500 de franci – lucru, evident, interzis – în direct, la o emisiune TV, drept protest faţă de impozitele foarte mari stabilite de guvernul francez, în 1984. Dacă la asta mai adăugăm şi faptul că, în 1986, la o emisiune în prime time, a spus de faţă cu Whitney Houston, pe atunci în vârstă de doar 23 de ani, „I want to fuck her („Vreau să o…), avem tabloul complet. Singura lui circumstanţă atenuantă? Faptul că venise beat… Nimic nu se compară însă cu scandalul creat de piesa „Lemon Incest („Incest de lămâie), pe care a cântat-o alături de Charlotte, fiica lui, pe atunci în vârstă de 12 ani. Gainsbourg s-a folosit de faptul că, fonetic, cuvintele „incest şi „in zest (în coajă) sunt foarte asemănătoare. Şi cum în clip Charlotte stă în pat alături de tatăl ei, gol până la brâu, şi spun că „nu vom face niciodată dragoste, nu e greu de imaginat care a fost reacţia opiniei publice. Gainsbourg şi-a atins însă scopul – sumele câştigate de pe urma acestui album au fost uriaşe…



O DRAGOSTE CU NĂBĂDĂI…

Melodiile lui au fost cântate de femei frumoase şi celebre, cum ar fi Brigitte Bardot, Catherine Deneuve, Isabelle Adjani, Juliette Gréco, Petula Clark, Françoise Hardy şi Vanessa Paradis, însă numele său este legat indisolubil de marea iubire a vieţii sale – Jane Birkin, actriţa de origine britanică alături de care a trăit 13 ani. Paradoxal, prima lor întâlnire şi începutul a ceea ce avea să devină o dragoste cu năbădăi nu s-a desfăşurat deloc sub auspicii bune… Serge şi Jane s-au cunoscut pe platoul de filmare a producţiei „Slogan, în 1968, iar el i-a lăsat o primă impresie dezastruoasă actriţei care nu vorbea o boabă de franceză: „E oribil! În film trebuie să fie iubitul meu, dar e atât de arogant şi snob şi mă dispreţuieşte, a spus Jane. Ea era abia sosită la Paris, cu fiica ei proaspăt născută în braţe şi încă suferea după divorţul de compozitorul John Berry. Curând, Jane avea să-şi dea seama că aroganţa lui Serge ascundea, de fapt, o mare timiditate, iar acela a fost momentul în care relaţia lor profesională s-a transformat într-una de iubire pasională. Iubire care a prins contur în Veneţia, unde au plecat împreună în vacanţă. După aceea, s-au mutat în casa lui din Rue de Verneuil şi a început… nebunia, pentru că erau amândoi extrem de temperamentali şi geloşi. Permanent cu presa pe urme, Serge şi Jane nu se puteau abţine să se dea în stambă, chiar dacă nu erau în intimitatea căminului lor. Paparazzii nu au ratat momentul în care, aflaţi amândoi într-un bar, enervată fiind de faptul că iubitul ei îi scotocise prin geantă, Jane i-a aruncat cu o tartă în faţă, apoi l-a alergat pe Bulevardul Saint Germain. Când a realizat că a exagerat, actriţa s-a aruncat îmbrăcată în Sena, iar apoi au plecat amândoi, mână în mână, spre casă, în timp ce ei îi şiroia apa din haine… Un alt moment tensionat al relaţiei lor a fost cel în care Jane a jucat într-un film care implica scene de nuditate alături de Brigitte Bardot, fosta iubită a lui Serge. În timp ce el era gelos pe Roger Vadim, soţul lui Bardot şi regizorul filmului, ea a fost mai degrabă curioasă să-şi studieze rivala: „Voiam să-i văd fiecare centimetru din trup, să văd dacă era pe cât de frumoasă îmi imaginam, ştiind că ea fusese în braţele lui Serge înaintea mea. Jane a ieşit învingătoare din această competiţie a sexualităţii, adjudecându-şi iubitul pe termen lung. Deşi a fost un carusel de petreceri, alcool, tutun şi sex, paradoxal, relaţia lor a durat 13 ani.


… UCISĂ DE MONOTONIE!

Trei ani mai târziu, din tumultuoasa poveste de dragoste a luat fiinţă Charlotte, care nu a crescut chiar în ceea ce se cheamă o familie tradiţională… „Am auzit o grămadă de monstruozităţi despre părinţii mei pe măsură ce am crescut. Că tata era un dependent de droguri, ceea ce n-a fost adevărat. A fost alcoolic şi a fumat ca un turc, dar nu s-a atins de droguri. Că mama a fost o stricată fiindcă a pozat goală în reviste, povesteşte ea. Influenţa părinţilor ei şi modul relaxat şi deschis în care a fost crescută s-au reflectat ulterior în cariera lui Charlotte şi în special în rolul interpretat în controversatul film „Nymphomaniac… Cât despre părinţii ei, deşi nimeni nu i-ar fi văzut altfel decât împreună, iată că timpul şi rutina şi-au pus amprenta şi asupra relaţiei lor atât de zbuciumate la început. Dacă, iniţial, Serge obişnuia să spună că nu sunt un cuplu imoral, ci unul amoral, iată că, „spre finalul vieţii noastre împreună, îmi amintesc că totul devenise atât de monoton… Ajunsesem să cred că trăiam cu Frédéric Chopin. El nu se mai ridica de la pian şi lumea tot îi dădea de băut întruna, întruna, în fiecare noapte, până la ora 4, povesteşte Jane, care, în cele din urmă, a renunţat la dragostea ei toxică şi şi-a refăcut viaţa alături de regizorul Jacques Doillon, căruia i-a dăruit o fetiţă. Legătura dintre ea şi Serge a fost însă una indestructibilă şi a durat până în ultima lui zi de viaţă, dar vor fi, cu siguranţă, împreună şi dincolo de eternitate.

FOTO: Hepta