Stilul meu - Dana Maitec

Beauty Parfumul preferat? Gucci. Gloss-ul? Lancome Juicy Tubes. Fondul de ten? Payot. Mascara? Orlane. Produsele de ingrijire a parului? Fauvert. Pasta de dinti? Fluocaril. Sapunul/dus gelul? Rogé Cavaill¨s. Crema de fata? Lancôme. Crema de corp? Ulei de masline extravirgin presat la rece. Miruna Micsan, Fotografii Stefan si Dana Maitec Dressing Rochia preferata? YSL Vintage. Geanta? McQueen. Pantofii? Edmundo Castillo. Ceasul? Nu port ceas. Bijuteriile? Nu port bijuterii. Blugii preferati? Marithé & Fran§ois Girbaud. T-shirturile? Topshop. Costumul de baie? Agnes b. Camasile? Barbara Bui.Acasa Care este obiectul de arta preferat pe care il detii? Obiectul meu de arta preferat sunt de fapt doua: o lucrare a mamei lui Stefan, pictorita Sultana Maitec - un soare de aur pe panza, care sta intotdeauna langa un radar, o lucrare a tatalui lui Stefan, sculptorul Ovidiu Maitec. Ce lenjerie de pat folosesti? Liou. Ce coffe-maker ai? Bialetti. Unde locuiesti? La Paris, intr-un atelier de artist din arondismentul 13. Cocktailul preferat? No cocktails, eventual sampanie. Regizorul preferat? Aki Kaurism¤ki. Muzica/artistul? Tom Waits. Ai vreun animal? Evident. Cainele-om Cosmo, un pinscher de 11 ani, pe care il luam cu noi oriunde am merge. Cartea preferata? Intotdeauna cea pe care o citesc in prezent. Revista? Numéro."Imaginile mele au un fl anume de a descrie, un anumit subiectivism care vine din dorinta de a vedea tot ce e mai frumos." Ce ar trebui sa-ti transmita o persoana pentru ca sa o opresti pe strada si sa-i faci o fotografie? Ah, mi s-a intamplat de multe ori sa fiu disperata dupa cineva pe strada, crede-ma! Insa, din pacate, in ceea ce ma priveste, nu e prea simplu, pentru ca nu ma plimb niciodata cu aparatul de fotografiat la mine. Dar ii invidiez pe cei care o fac si care isi gasesc fericirea atat de usor. Intalnesc oameni care se intampla sa fie exact ca in visele mele. Cateodata personajele mele imaginare imi trec prin fata ochilor in metrou sau la coada la supermarket. Ce frustrant ca, de cele mai multe ori, nu am curajul sa le opresc! Care este cel mai drag proiect fotografic in care te-ai implicat pana acum? Cel mai drag proiect al meu e, de regula, unul in care nu am apucat sa ma implic inca. Asa patesc mereu. Acum am un proiect drag, pe care intentionez sa-l incep luna asta si este legat de povestea unui cartier din Paris la care eu tin enorm, Montmartre, si pe care o sa-l realizez cu o echipa de profesionisti chiar din cartier si cu sprijinul Primariei. Pe cand un proiect de anvergura aici, in tara? O sa pregatesc o expozitie in Romania, insa, dupa parerea mea, va fi cam in doi ani. Si sunt sincera cand iti spun ca ar fi o surpriza pana si pentru mine daca as face-o mai repede. Care sunt locurile tale preferate din Paris? Am cateva pe care le prefer, pentru ca am remarcat ca de fiecare data cand revin in Paris am chef sa le revad. Am chef sa ma plimb pe chei, sa vad cateva galerii din Le Marais si unele din Saint Germain, cum ar fi Jérôme de Noirmont. Imi place Café de Flore, care e la doi metri de libraria € La Hune, deschisa pana la miezul noptii si unde poti sa rasfoiesti in voie cartile si albumele cele mai noi. Cum ai descrie stilul tau vestimentar? Este un stil relaxat si neaparat comod, cu mici exceptii: cand ma apuca sa umblu pe niste tocuri inalte si enervante, doar ca sa nu fiu nevoita sa-mi scurtez pantalonii (sunt de cele mai multe ori foarte mica pe langa toate fetele superbe cu care ma intalnesc pe oriunde as iesi).Nu a visat din copilarie sa devina fotograf, dar a ajuns sa surprinda in imagini personalitati importante din Franta si vip-uri autohtone. Despre tine se stie doar ca esti un fotograf talentat, ca traiesti la Paris, dar colaborezi si cu unele dintre cele mai importante reviste glossy de pe piata romaneasca. Aceasta „aura“ de mister o pastrezi in mod intentionat sau e o intamplare? Niciodata nu am crezut ca poate fi interesant sa stii cine a facut o fotografie, ci, in cel mai bun caz, ceea ce descrie ea si daca este buna. De asta nu cred ca am prea multe de spus despre mine, insa despre fotografiile mele as mai putea spune cate ceva. Esti casatorita cu un artist, Stefan Maitec. Cum reusesc doi oameni creativi, cu personalitati puternice si cu aceleasi preocupari, sa coexiste in acelasi spatiu fara sa iasa scantei? Nu stiu sa-ti explic cum de n-am ajuns ca-n „Shining“ inca, fiind impreuna de aproape 15 ani. Ne miram cu totii, sa stii! Desi avem o relatie destul de exclusivista si fuzionala, asta e constructiv la noi. Fiecare dintre noi stie ca celalalt nu poate decat sa ne imbogateasca cu experienta si optica lui. Suntem foarte mandri unul de altul si ne datoram enorm reciproc. Si de-asta nu trece poate nicio zi fara sa ne spunem „multumesc“. Dar avem si conflicte, ies si scantei, asa cum spui tu, insa unele simpatice si de foarte scurta durata, insuficiente sa faca un foc. Cand ti-ai dat seama ca fotografia este pasiunea ta si cum a inceput totul? N-a inceput asa cum te-ai astepta, dintr-o pasiune care ma chinuia din copilarie si care a rabufnit intr-o buna zi, ci din cu totul alte motive, mai degraba pragmatice. Asa ca intr-o zi, pe la douazeci si ceva de ani, discutand cu Stefan, ne-am gandit ca ar trebui sa incep sa fac ceva care sa aiba legatura cu domeniul artistic. Ma simteam atrasa de acest mister pe care fotografia alb/negru il degaja si, poate mai mult din curiozitate, am acceptat cand Stefan mi-a pus in brate tot ce era necesar ca sa ma apuc de facut poze. Singura mea „scoala“ a fost aceea a lui Stefan, care mi-a tinut lungi teorii despre lumini de cinema, obiective si butoanele de pe aparatele foto. Am observat ca mare parte dintre lucrarile tale sunt portrete. Cum explici atractia spre aceasta zona? Eu mi-am dat seama de la inceput care este cautarea mea: frumusetea. Si am inteles probabil destul de repede ca frumusetea este ceva mult prea minunat ca sa poata sta aiurea la suprafata, expusa tuturor agresiunilor exterioare. Si atunci, daca sta in interior, inseamna ca e nevoie de chef si rabdare sa dai de ea. Mi s-a parut interesanta si provocatoare aceasta cautare.