Fericire pură se citește pe chipul Adelei Popescu! Viața i-a oferit mari satisfacții și rolul vieții este, fără îndoială, cel de mamă! cel din urmă vine adesea la pachet cu provocări, multe sarcini și sacrificii! Dar cum știe să se bucure intens de fiecare clipă din viața ei, orice urmă de tensiune este ștearsă cu buretele cu simple gesturi ale micuților ei.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
Adela, cum ești la momentul actual? Cu familie și job full time, nu cred ca
e prea ușor…
Sunt fericită, chiar dacă nu este ușor, este foarte frumos. Chiar dacă a fost o perioadă mai dificilă, din cauza apariției virusului și a faptului că eram singură acasă cu cei mici (Radu plecase din țară, la filmări, iar mama mea răcise), am reușit să trecem mai departe și să revenim la normal. Un normal al nostru. (zâmbește) Noi nici înainte nu ieșeam foarte des, petreceam mult timp împreună, acum suntem doar mai atenți.
Ești mamă înainte de toate și se vede că ești grijulie și dedicată. Cum
este viața cu doi băieți încă mici?
Este o provocare, clar. Aș putea spune că era mai ușor înainte, dar nu era la fel de frumos. Sunt foarte veseli amândoi și asta mă face și pe mine să am o stare bună, în ciuda oboselii. Este foarte frumos și pentru că sunt foarte diferiți: Alexandru vorbește foarte mult, iubește tot ce ține de artă – să i se citească, să învețe cântecele -, în schimb lui Andrei îi place să danseze.
Cum se înțeleg micuții tăi? Și-a asumat Alexandru rolul de frate mai mare,
este protector sau, mai degrabă, gelos pentru că trebuie să împartă atenția
părinților? Cum a fost perioada de acomodare?
Când sunt amândoi acasă, mai apar momente de agitație: se ceartă pe jucării, Andrei își cere drepturile, îl mai mușcă! (zâmbește) Însă ce e foarte frumos, e cum se apără Alexandru, care îi spune: ‘Lasă-mă, micuțule bebeluș, în pace’. Dacă suntem în afara casei și vreun alt copil ridică tonul la Andrei sau îi ia mașinuța, imediat Alexandru îi ia apărerea și îi spune: ‘Te rog să te porți frumos cu frățiorul meu mai mic’… mor de drag când îl aud.
Mai pui imagini și cu ei pe rețelele de socializare, însă eviți să îi
expui. Ce temeri ai în ceea ce îi privește?
Să știi că am primit întrebarea
asta de mai multe ori și nu știm să răspundem la ea. Nu ne este teamă de
energia care s-ar abate asupra lor sau de faptul că sunt prea mici și nu ar fi
de acord să apară pe rețelele de socializare. Pur și simplu, este ceva ce
simțim și eu și Radu. Nu a venit din ceva ce putem verbaliza, dar nu simțim că
este cazul să îi arătăm mai mult. Nu cred că este greșit să postezi poze cu cei
mici, dar așa suntem noi.
Cum te primesc atunci când vii acasă?
Ioi, ioi… cu chiote, cu alergat spre mine… Mai greu este când sunt amândoi acasă și fiecare vrea o îmbrățișare, un pupic și un ‘te iubesc’ al lor. Așa că mă pun în genunchi, fiecare se așază pe câte unul și mă strâng tare în brațe. Așa sunt și diminețile, când ne trezim toți… e drăguț tare. Asta face ca tot efortul din timpul zilei să fie șters cu buretele.
Cine te ajută cel mai mult atunci când vine vorba despre creșterea și
educarea lor? Cât de implicați sunt bunicii în acest proces?
Sunt foarte implicați și ne simțim foarte norocoși din acest punct de vedere. Chiar dacă în această perioadă nu au stat atât de mult la noi, deoarece nu ne-am dorit să îi expunem la niciun fel de pericol, ne ajută foarte mult. Spre exemplu, Alexandru chiar a stat o săptămână la ai mei, de curând, după ce am fost în vizită la ei. M-am bucurat să-l văd în natură, să-l văd cum se bucură de joaca afară.
Ai momente de slăbiciune, când te simți copleșită de toate îndatoririle și
sarcinile de pe umerii tăi?
Sigur că am. Cred că cel mai greu în povestea cu cei mici, nu este că trebuie să te trezești noaptea sau să le pregătești ceva anume, ci faptul că uneori trebuie să negi o dispoziție personală: că vrei să stai în pat sau să te uiți la un film. Trebuie să faci un efort și să fii alături de ei, pentru că au nevoie de părinți activi, care să le stimuleze creativitatea. Cred că atunci ajung să obosesc mai tare. Dar așa cum spuneam… când vin și te strâng în brațe, uiți de tot.
Sursa foto: PR, Facebook