Andreea Răducan ne-a povestit în paginile revistei VIVA! că tatăl ei a fost cel care i-a insuflat pasiunea pentru gimnastică, care a considerat că educația prin sport este „necesară și potrivită pentru copii”. De asemenea, îndrăgita gimnastă ne-a mai spus și despre cum a fost pentru ea experiența să intre pentru prima oară într-o sală mare de gimnastică, când nu știa nimic despre aparatele unde fetițele practicau sport de performanță.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Andreea, mă uit la tine și nu-mi vine să cred că au trecut mai bine de 35 de ani de când ai debutat în gimnastică! Privind în urmă, cum te simți acum?
Sincer, nici mie nu îmi vine să cred că timpul a trecut atât de repede. Pentru că obișnuiesc să povestesc destul de des în interviuri, întâlniri cu oameni din companii sau copii/adolescenți despre cariera mea și cum a început totul, mă face să rămân aproape de acele momente când am făcut primii pași în sala de
gimnastică și parcă nu mai simt că s-au strecurat atât de mulți ani de la momentul debutului.
Andreea Răducan spune că tatăl ei i-a insuflat pasiunea pentru gimnastică
Ai debutat la o vârstă fragedă. Cine ți-a descoperit pasiunea, cine ți-a îndrumat pașii?
Tatăl meu a fost foarte pasionat de sport și, mai mult, a considerat educația prin sport una necesară și potrivită pentru copii. Așa că și eu, și fratele meu, Sorin, am practicat sport încă din copilărie, și bine am făcut! Imediat după ce împlinisem vârsta de 4 ani, în toamna anului 1987, am mers de mână cu tata către
sala de gimnastică din orașul Bârlad. Era o sală mare, cu aparate de gimnastică despre care nu știam nimic, și multe fetițe care săreau peste tot. Mie mi-au atras atenția bârna și, mai apoi, o groapă cu bureți despre care am aflat ulterior că e locul în care avem voie să ne jucăm după antrenamente. Scopul ei
fiind, de fapt, de a ne ajuta să învățăm elemente mai dificile care necesită mai multe etape de învățare și care nu se pot executa direct pe sol.
Andreea Răducan: „Nu toți putem ajunge precum Nadia Comăneci sau Daniela Silivaș”
Dezvăluie-le, te rog, fetițelor pasionate de gimnastică din experiența copilei Andreea Răducan! Ce presupune, cu bune și cu rele, să te dedici gimnasticii de la o vârstă așa de fragedă?
Mi-ar plăcea ca tot mai multe fete, dar și băieți să aleagă o carieră în gimnastică. Este un sport complex și îți dezvoltă calități importante care te ajută, ulterior, să faci față mai ușor provocărilor care apar inevitabil în viața noastră. Cât despre performanță, ar fi recomandat ca părinții să nu pună presiune pe copiii lor. Nu toți putem ajunge precum Nadia Comăneci sau Daniela Silivaș. Îmi place să le povestesc copiilor despre cât de important este drumul până la obținerea unei medalii, și nu doar despre câștigarea ei. Este o călătorie care te pune în situații cărora trebuie să înveți să le faci față. În sport nu este despre negociere. Ești bun, muncești, performezi, devii campion. Nu este un titlu care se negociază. Lecțiile primite în sport pot fi dure, dar te învață să privești și să apreciezi lucrurile în mod echilibrat. Chiar și într-un sport individual, cum este gimnastica, înveți lucrul în echipă, disciplina, empatia, perseverența. În momentele dificile ajută enorm pasiunea pentru ceea ce faci, susținerea familiei și a unui antrenor dedicat.