Augustin Viziru recunoaște cât de mult l-a ajutat în carieră fratele lui, Lucian Viziru. Rolurile negative i se potrivesc mănușă, dar în spatele imaginii de băiat rău se află un om cu suflet mare, a cărui carismă este potențată din plin de umor și autoironie, un om pe care celebritatea nu l-a schimbat. Revenit recent pe micul ecran, în serialul „Tătuțu (PRO TV), actorul Augustin Viziru ne-a povestit, cu șarmul caracteristic, despre personajul negativ – cum altfel? – pe care-l interpretează, dar și despre cel mai important rol al vieții sale, cel de tată.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Dacă tot ai primit eticheta asta de „băiat rău, trebuie să ne spui cum ai fost în copilărie! Între tine și „băiat rău, trebuie să ne spui cum ai fost în copilărie! Între tine și „băiat rău, trebuie să ne spui cum Lucian sunt 3 ani diferență, tu fiind mezinul, așa că nu pot să nu mă întreb ce relație era între voi atunci… Dar acum?
Ideea este că… noi am fost foarte privilegiați. Am și făcut ce am vrut. Probabil că de-aia nici nu am putut să ajungem sportivi de performanță. Am avut parte de o copilărie fantastică și poate că suntem prea răsfățați. Dar, ușor, ușor, începem și noi să realizăm că îmbătrânim și că trebuie să luăm viața în piept și ne adaptăm.
Augustin Viziru: „Am ajutat atât de mulți în liceu încât nici nu mai știu”
În liceu cum erai? Nu pot să nu mi te imaginez altfel decât ca băiatul popular, asaltat de fete și invidiat de băieți. Mă înșel?
Da, dar eu nu remarcam chestiile astea. Și întotdeauna în liceu eram… Dacă vedeam vreun bully, pe ăla îl terorizam. Adică dacă îl vedeam pe unul că se ia de altul mai fraier, îl luam eu pe ăla și îl umileam. Așa am fost din copilărie și am ajutat atât de mulți în liceu încât nici nu mai știu. Probabil nici nu-i cunoșteam personal, nici nu-i remarcam.
Ai avut vocație de erou de mic…
Aveam o chestie de pedagogie de la tata. Tata fiind antrenor de fotbal, vedeam în fiecare zi cum vorbea cu jucătorii în vestiar, cum îi motiva, cum îi punea în teren… Îți dai seama că, în subconștient, cumva, am învățat și eu toate lucrurile alea. Știam să-mi creez un grup în jurul meu întotdeauna, grup care să facă ce spun eu. (zâmbește)
Augustin Viziru recunoaște cât de mult l-a ajutat în carieră fratele lui, Lucian Viziru
Dacă nu mă înșel, fratele tău, Lucian, a fost cel care te-a introdus în lumea cinematografiei. El a fost primul care ți-a sesizat potențialul? Povestește-ne cum ai ajuns să joci în seriale!
Da, Lucian toată viața a încercat să mă pună pe linia de plutire, să-mi găsească o meserie pe care să mă pot baza, pentru că el avea o temere în sensul ăsta, eu n-am avut niciodată (râde), și tot se strofoca, mi-am făcut și trupă, chiar s-a străduit să mă aducă și pe mine în zona asta. Muzica nu mi-a plăcut deloc. Când m-a adus prima oară la casting, m-am îndrăgostit de actorie, și de acolo… Asta a și fost chestia, când am intrat în „Lacrimi de iubire, erau forumurile dedicate, se scria pe-acolo: „Pilosul, l-a adus fra-su pe pile, m-a deranjat, îți dai seama. După care, când am văzut că lumea și-a schimbat părerea despre mine și forumurile alea erau dominate în mare parte de mine… Nu-mi arătau, dar eu știam. (râde) De acolo a început cariera mea și nu cred că o să se mai oprească.