Ce adolescență a avut Ramona Bădescu în România, înainte de 1990: "Nu am fost, totuși, un copil oarecare. Aveam mai multă responsabilitate, pentru că apăream pe scenă. Era o educație mult mai rigidă, am făcut sacrificii pentru învățătură, pentru școală..." / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI

Sunt mai bine de 30 de ani de când ai părăsit România. Cum era viața ta înainte să pleci în Italia?

Eu am plecat în 1990 în Italia. Mă gândesc și acum că altfel era să ai 18 ani înainte de 1990, nu se compară fetele de 18 ani din timpurile actuale. Era o viață mult mai simplă, bazată pe mai multe sacrificii, pentru că nu se găseau lucruri. Era o educație mult mai rigidă, familia era unită în bine și rău… Am făcut sacrificii pentru învățătură, pentru școală. A trebuit să îmi iau diploma de la facultate, la Științe Economice, în Craiova. Învățam foarte mult, mai puțin cu discotecile, cu computerele. Bine, nici nu existau multe pe atunci.

Vezi galeria foto

Socializarea era umană, nu existau rețele de socializare. Aveam telefon, dar costa destul de mult în casă, la un moment dat. Chiar spuneam: „Mama, uite, pun bani deoparte și plătesc eu la telefon. Pentru că mă întreba: „Ce vorbești atât de mult la telefon? Ce stai așa mult?. Socializarea aceasta s-a pierdut, acum există socializare online. Eu văd că și Ignacio, de la patru ani știe să deschidă computerul, intră pe YouTube să caute, chiar dacă încerc să evit acest lucru, pentru că, încet, încet, se pierde acea obișnuință de a comunica direct, de a atinge persoanele, de a vorbi cu persoanele, de a comunica uman și „face to face. Încerc să am grijă de lucrul acesta.

Citește și: Cum se menține Ramona Bădescu în formă, la 55 de ani: „Se văd sacrificiile pe care le fac. E bine când îți e poftă de ceva să îi dai organismului, dar…'

Citește și: Ramona Bădescu nu se ceartă niciodată cu logodnicul ei, Fabio Cali: „Știu ce-i place, știu că sunt niște limite, el știe ce-mi place, e omul care…”

Citește și: Cornel Păsat, despre începutul relației cu soția lui, Bianca, acum 18 ani: „Eram în fiecare zi în vacanță”. Cum s-a schimbat viața de cuplu de când sunt părinți

Citește și: Ce planuri au Doina Teodoru și Cătălin Scărlătescu după 3 ani de relație. Ce spune chef-ul despre întemeierea unei familii: „Nu e că nu m-aș vedea tată. De ce nu? Se mai poate, mai e loc” / EXCLUSIV

Ramona Bădescu: „Adolescența mea era axată pe studiu și învățătură”

Profit de faptul că ai spus că altfel erau tinerele de 18 ani pe vremea ta și te întreb: cum a fost adolescența ta?

Adolescența mea era axată pe studiu și învățătură. De mică am avut marea fericire și bucurie să-mi descopăr pasiunea, datorită tatălui meu, care mi-a scris prima melodie la patru ani și jumătate – „Sunt Ramona din Craiova. Iar acest spectacol, „Pasiune, pe care l-am conceput și creat minut cu minut, este un spectacol în care îmbin amintiri, formele mele de pasiune, pe care le eliberez din suflet prin intermediul imaginilor și al melodiilor, al poveștilor, proiectând imagini reale de-ale mele din acea vreme. Erau momente frumoase.

Prima mea pasiune a fost la 14 ani, pentru Răzvan. Țin minte că am numit-o pasiune cu mustață, pentru că el avea ochelari pătrați și mustață și mă gâdila. Și am zis că e prima și ultima pasiune cu mustață. Era pasiunea pentru artă, pentru muzică, ce îmi umplea timpul cu: „Cine se teme de crocodil, un spectacol de Alecu Popovici la Teatrul Național, „Floarea din Hawaii, „Steaua fără nume, cu Loredana Groza și Oana Sîrbu, dar și Festivalul de la Mamaia. Am găsit un afiș cu primul spectacol în care Ramona era copil de mingi pe la 5 ani, un spectacol în care erau Toma Caragiu, Amza Pellea, Vasilica Tastaman, lucruri pe care tata mi le pusese deoparte, și sunt emoționată să le regăsesc după 50 de ani și să le am.

Ramona Bădescu susține că a avut o adolescență remarcabilă

A fost o adolescență remarcabilă. Nu am fost, totuși, un copil oarecare. Aveam mai multă responsabilitate, pentru că apăream pe scenă. Țin minte că prima și ultima pălmiță primită peste fund de la tata a fost atunci când am făcut primul disc de la Electrecord. Eu, în loc să învăț cuvintele, adormisem, că eram obosită, iar tata venise de la birou, era supărat și mi-a ars una la fund. A fost „Sfânta palmă pe care, dacă am pune-o în practică în ziua de azi, copiii ar suna la „telefonul albastru, cum se numește aici, în Italia. Acea pălmiță mi-a fost de ajuns o dată în viață. Și am învățat că ceea ce ai de făcut trebuie să faci; m-a responsabilizat. Mi-a făcut foarte bine. Mi-am dat seama că viața este foarte grea și am vrut să ajung la independență față de familie, independență financiară, independență sentimentală, dar această independență întotdeauna a trebuit să am grijă cum o gestionez, pentru că poate să fie foarte dificilă. Viața, totuși, îți dă și trepte mai greu de urcat. Dar, dacă ești în stare să primești o educație, o bază importantă, faci față vieții, întotdeauna.

Ramona Bădescu: „Am fost apropiată de părinții mei”

Deci faptul că tatăl tău a fost puțin mai dur când era cazul te-a responsabilizat, dar totuși cred că ai fost apropiată de părinții tăi, nu-i așa?

Da. Am fost apropiată de părinții mei, dar un mare regret și, așa, un ghimpe în suflet și în inimă am avut pentru că nu exista acea apropiere fizică. Eu pe Ignacio îl pup de dimineața până seara, îl mușc de fund, îi pup piciorul, îi „mănânc urechiușa, îl țin în brațe, îl mângâi, îi spun „te iubesc!.

Eu, cu părinții mei această relație nu am avut-o, din păcate, pentru că erau alte vremuri, alte mentalități. Dar am ținut întotdeauna foarte mult la părinții mei, i-am iubit foarte mult. Iar din momentul în care, de la 21 de ani, mi-am luat viața în piept, i-am răsfățat cât am putut de mult. Nu a existat ca, atunci când mă vedeam cu părinții mei, ei să plătească ceva. Le-am spus: „Voi nu puneți mâna pe portofel! Voi ați plătit toată viața să mă creșteți, iar din acest moment eu mă gândesc la voi pentru toată viața. Și am încercat să îi răsfăț, i-am dus în excursii, în croazieră, mi-am dorit să fie tot timpul lângă mine… Și acum continui cu mama. Pentru că am avut niște părinți minunați. Au fost forța mea. Niciodată nu am să reușesc să mă recompensez pentru ce au făcut ei pentru mine.

Urmărește-ne pe Google News