Ce își reproșează cel mai des Andrei și Eric Aradits: "Amândoi suntem critici unul cu celălalt, dar nu neapărat în domeniul profesional". Cum a decis fiul să-i calce pe urme tatălui în carieră / EXCLUSIV

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI !

Andrei și Eric, iată-vă și la primul vostru interviu în VIVA! în postura de tată și fiu, dar și de colegi de breaslă! O să încep, așadar, cu cel mai tânăr membru al familiei, a cărui prestație actoricească a fost o surpriză plăcută pentru noi… Eric, dai viață unui personaj adorabil în „Iubire cu parfum de lavandă, așa că aș vrea să ne povestești cum ai ajuns să-l joci pe Tibi și cât de mult te regăsești în el.

Presupun că am ajuns să-l interpretez pe Tibi într-un mod clasic. Am primit un telefon de la Domnica Cârciumaru, am ajuns la un casting, mi s-au dat niște hârtii pe care erau scrise replici, am intrat într-o cameră unde erau reflectoare și camere de filmat și, de asemenea, un grup de persoane.

Vezi galeria foto

Bănuiesc că am făcut bine pentru că am fost sunat după câteva zile și mi s-a spus că am luat castingul. Nici nu știam exact ce era proiectul, dacă era film, serial sau scurtmetraj. Tibi este un personaj stângaci, un outsider, dar nu este atipic. Cred că oricui i s-a întâmplat să folosească un umor nepotrivit din neputința de a se integra într-un grup.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Tudor Chirilă a răbufnit după ce Elon Musk și-a arătat sprijinul față de Călin Georgescu: „Nu sunt multe lucruri mai grave decât să inventezi dușmani ca să îți dezbini propriul popor”

Mă înțeleg bine cu partenerii de platou, îmi plac mult oamenii din echipă și cred că și ei mă simpatizează.

Cum a ales Eric Aradits să-i calce pe urme tatălui în carieră

Nu mulți știu că tu nu ești la prima experiență de gen, la 9 ani ai jucat într-un scurtmetraj, urmat de alte producții, inclusiv „Las Fierbinți… Când ai decis că ți-ai dori să-i calci pe urme tatălui tău?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Drama prin care trece zilnic Julianne Duckadam, fiica regretatului Helmut Duckadam, după moartea lui: „E dureros să îl vezi pe tatăl tău care nu mai e acolo...”

Nu cred că a existat un moment precis în care să fi luat această decizie, dar mi-aduc aminte de tata care venea de la filmări ca de la joacă. Era entuziast și părea că nu depune niciun efort și mi-am zis că vreau și eu să încerc asta. Știu că pare o lipsă de respect față de oamenii care muncesc din greu pentru a-și câștiga
existența, dar nici eu nu simt că e foarte dificil ce facem acolo. Sper să am norocul să pot continua în această direcție cu aceeași lipsă de efort. (zâmbește)

Citește și: Cum au depășit Andrei Aradits și fiul său, Eric, perioada adolescenței: „Ne certam mult, taică-miu era delegat cu pedepsele. Unele conflicte sunt cronice…'. Cum l-a afectat pe tânăr divorțul părinților / EXCLUSIV

Citește și: Ce relație are Eric, fiul lui Andrei Aradits, cu mama lui, după divorțul părinților: „Este foarte des plecată și nu își face timp să vorbească cu mine. Îmi este greu…'

Citește și: De ce nu sunt căsătoriți Dan Diaconescu și Emilia Bățău, deși sunt de 37 de ani împreună: „Ăsta e prețul celebrității, totul trebuie plătit în viața asta!”. Cum arată fiica lor de 19 ani

Citește și: Mesajele dintre Fedez și amantă au ieșit la iveală: „Te iubesc, dacă îmi spui să renunț la tot, o să renunț la tot”. Dovada că soțul Chiarei Ferragni a dus o viață dublă pe tot parcursul căsniciei lor

Andrei Aradits: „Am senzația că Eric are talent. Sper că va avea și noroc”

Andrei, te-a surprins faptul că Eric și-a dorit să devină actor? Ce sfaturi i-ai dat în privința asta? După atâția ani de carieră, cum vezi această alegere? E actoria profesia pe care ți-o doreai pentru fiul tău?

Când i-am spus mamei că vreau să dau la Teatru, n-a sărit în sus de bucurie… Mi-a spus că e o profesie dependentă de noroc și care-ți mănâncă ficații. Ea n-a avut noroc, dar când m-a văzut pe scenă, după un timp, într-un spectacol, mi-a spus că am talent și că am făcut o alegere bună. Oarecum sunt în aceeași situație, cu diferența că eu am noroc… și sunt conștient că ăsta nu e un merit. E o întâmplare. Recunosc că nici eu nu sar într-un picior, pentru că știu și cât de dureros poate fi să nu ai noroc. Dar am senzația că Eric are talent. Sper din tot sufletul că va avea și noroc.

Cât despre sfaturi… eu vorbesc mult, da habar n-am ce-o rămâne. Și mai mult chiar, habar n-am dacă or fi bune sau potrivite. Sper să le țină minte p-alea generaliste de bun-simț… În rest, Dumnezeu cu mila!

Andrei Aradits: „Dacă aș avea mintea de-acum, aș cumpăra bitcoini când erau un dolar”

Privind retrospectiv, care sunt plusurile și care sunt minusurile după aproape 30 de ani de carieră, Andrei? Dacă ar fi să o iei de la început, tot asta ai alege să faci?

Păi, dacă aș avea mintea de-acum, aș cumpăra bitcoini când erau un dolar… Apoi, aș face cam aceleași lucruri, pentru că nu-s cu mult mai breaz acum decât eram atunci, ceea ce e destul de îngrijorător dacă te gândești, pentru că înseamnă că anii ăștia au trecut cam degeaba. Poate aș acorda mai multă atenție părinților… Parcă nu mi-i aduc aminte așa cum s-ar cuveni.

Ce își reproșează cel mai des Andrei și Eric Aradits

Eric, este Andrei cel mai obiectiv critic al tău? Dar invers? Vă uitați împreună la producțiile în care jucați, vă sfătuiți reciproc? S-a întâmplat vreodată să aveți păreri complet diferite privind abordarea unui personaj?

Eric: Da. Amândoi suntem critici unul cu celălalt, dar nu neapărat în domeniul profesional. Eu, de exemplu, îi critic mâncarea și inabilitatea sa de a se juca jocuri noi.

Andrei: Și eu îl critic des. Reproșurile mele sunt legate de abilitatea sa de a juca zgomotos jocuri noi la ore mici. Nu ne considerăm atât de profesioniști încât să dezbatem variante de „abordare a personajelor… dar ne uităm uneori la serial, și atunci ne coalizăm și-i criticăm împreună pe alții. (zâmbește)

Ce lecții au învățat recirproc Andrei și Eric Aradits

Eric, care este cea mai importantă lecție pe care ai primit-o de-a lungul timpului de la tatăl tău? Dar tu,
Andrei, de la fiul tău?

E: Una dintre lecțiile care-mi vin acum în minte este abilitatea de a fi leneș într-un mod asumat. (zâmbește)
A: Am învățat să am încredere… Toată copilăria l-am boscorodit că petrecea prea mult timp pe calculator făcând filmulețe. A învățat să editeze de unul singur și e bun. Se pare că bombăneala mea continuă a fost atât inutilă, cât și eronată.