Ce relație are Maria Marinescu cu mama ei, actrița Ioana Pavelescu. Creatoarea de modă ne-a vorbit în urmă cu ceva timp în revista VIVA! despre părinții ei, ce copilărie a avut și cum a evoluat relația cu cei care i-au dat viață. "Consider că am fost privilegiată. Am o familie de la care am avut ce învăța, de la fiecare membru în parte", a subliniat ea.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Te-ai născut într-o familie de oameni speciali, mama, o actriță foarte cunoscută, îndrăgita Ioana Pavelescu, și tatăl, medic de profesie, Ion Marinescu. Cum de tu nu ai îmbrățișat meseriile părinților tăi?
Da, am avut tatăl chirurg, bunicul pediatru, dar nu am avut înclinație către medicină. Mama și bunica mea au fost actrițe, dar eu nu am avut talent și pasiune pentru asta. Acestea nu sunt meserii, sunt vocații! În schimb, unchiul meu, pictorul Paul Gherasim, a văzut în mine o artistă și m-a îndrumat în această direcție.
Ce relație are Maria Marinescu cu mama ei, actrița Ioana Pavelescu
Care este relația cu mama ta și ce ai învățat de la ea? Dar cu tatăl tău?
Suntem foarte apropiate, chiar dacă nu suntem de acord pe multe teme și avem discuții contradictorii. M-am simțit întotdeauna protejată de ea, a fost și este tot timpul alături de mine în orice moment. De la ea chiar am simțit acea iubire necondiționată a unui părinte. Mama mi-a insuflat stilul ei, noblețea
ei, naturalețea și educație ei, manierele, carisma și bunătatea ei.
Datorită mamei mele am copilărit prin teatre cu oameni de valoare ca Victor Rebengiuc, Horațiu Mălăele, Ștefan Bănică, Gheorghe Dinică, Caramitru etc. Eram foarte mândră de mama, toată lumea o recunoștea pe stradă când mergeam cu ea prin oraș și deseori primea flori când mergeam prin piață. Sunt mândră de ambii părinți, cred că este foarte important pentru un copil să-și admire părinții, să aibă repere demne de urmat. Și la tatăl meu veneau oameni pe stradă și îi mulțumeau pentru că le-a salvat viața la un moment dat.
Ce relație a avut Maria Marinescu cu tatăl ei
Am avut o copilărie interesantă, am copilărit între Teatrul Mic și Spitalul Floreasca (râde) și am experimentat ambele lumi – la mama mergeam tot timpul și stăteam în culise, mă uitam cum se machia, cum se îmbrăca în costume și adoram atmosfera din culise cu toți colegii ei.
La tata la spital mergeam tot foarte des și stăteam cu el la gărzi, ba chiar am stat de două ori în sala de operație, o dată când a operat-o de apendicită pe prietena mea și altădată când un om venise cu o furcă înfiptă în piept. Am văzut cum i-a luat inima în mână și o pulsa… A fost șocant, nu știu dacă a fost o idee prea bună, dar când ești mic te salvează inconștienta, pe atunci nu mi-era frică de nimic!
Maria Marinescu: „Am fost privilegiată. Am o familie de la care am avut ce învăța”
Ai fost privilegiată din punctul acesta de vedere… Ce fel de copil ai fost?
Da, consider că am fost privilegiată. Am o familie de la care am avut ce învăța, de la fiecare membru în parte. Bunica din partea mamei, care a citit o bibliotecă, citea până la 5 dimineața, iar asta până la 88 de ani, când s-a stins din viață. Unchiul meu Paul Gherasim, un mare pictor român, care m-a pregătit să intru la „Tonitza, și lista e lungă… Tatăl meu, care venea dintr-o familie simplă din Oltenia, a intrat la Medicină contrar dorinței părinților lui de a merge la Agronomie. Tata a aspirat la o viață printre artiști și a reușit să ajungă unde și-a propus. A fost însurat prima dată cu Leni Dacian, prim-balerină la Operă, și logodit cu Stela Popescu, după care a urmat mama. (zâmbește) Am fost un copil răsfățat și foarte dorit din cate am înțeles. Pentru tata am fost singurul copil și am venit și târziu, tata avea 46 de ani, deci eram totul pentru el.