Ce sacrificii a făcut Elisabeta Lipă pentru carieră, în 24 de ani de perfomanță: "Am sacrificat tot, familie, copil, dar nu îmi pare rău. Pentru că mi-am propus să ajung undeva, dar nu m-am lăsat până ce nu am ajuns. Numai eu știu cât am muncit..." / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI!

Ce mai faceți, doamna Lipă? Știu că sunteți implicată în foarte multe lucruri frumoase în această perioadă!

Cred că așa ar trebui să fim toți implicați în lucruri frumoase, lucruri constructive, pentru că asta ne ține în priză. Și ne ține și tineri, și sănătoși, pentru că mișcarea face bine, nu? În plus, cu cât ai mai mult de lucru, cu atât nu simți când trece timpul. Dacă mai și lași ceva în urmă, satisfacția este cu atât mai mare. Dar într-o zi îți iese, într-o zi nu îți iese… Important este să arăți că vrei, că poți. Și dacă tot vorbim despre sport, normal că asta este menirea mea aici, să-i ajut pe acești copilași, care încă mai vor să facă sport de înaltă performanță, să-și dovedească talentul, să reprezinte țara frumos și să ne bucurăm de rezultatele lor.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Silviu Prigoană și-a făcut testamentul înainte de moarte. Cum se împarte averea între cei patru moștenitori: „Am dat copiilor mei ce li se cuvine. E umilitor pentru frați să...”

Vezi galeria foto

Citește și: Elisabeta Lipă are un mare regret. Ce și-ar fi dorit marea sportivă să realizeze în plan personal. „În viață nu le poți avea pe toate, trebuie să știi să alegi”

Citește și: Ce dietă și program de exerciții urmează Elisabeta Lipă, pentru o formă de invidiat, la 58 de ani: „Orice kilogram, se simte”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Adriana Bahmuțeanu i-a făcut parastas lui Silviu Prigoană, la Mănăstirea Comana: „Îmi doresc din suflet cât mai mulți oameni care l-au cunoscut să vină aici...” / A împărțit colaci și colivă la 9 zile de la moartea lui

Citește și: Oana și Vlad Gherman, pictorial spectaculos „trash the dress” special pentru VIVA!: „Ziua nunții noastre a fost și va rămâne cea mai frumoasă amintire. Detalii spumoase din culisele evenimentului / EXCLUSIV

Citește și: Reacția Andreei Marin, după un comentariu în care fiica ei, Violeta, e criticată că se machiază prea mult și că se expune deja cu iubitul: „E firesc la vârsta ei…”

Elisabeta Lipă: „La 16 ani am plecat din satul meu natal”

Ce sacrificii ați făcut în copilărie pentru pasiunea dumneavoastră?

În copilărie… nu aș putea să spun. Depinde ce înseamnă copilărie. Pentru că, atunci când am fost mică, zic eu, am avut o copilărie foarte frumoasă, la Siret, iar la 16 ani am plecat din satul meu natal de pe „toloaca mea dragă și m-am „înrolat în sportul de înaltă performanță, de unde m-am retras după 24 de ani.

La 39 ani ați obținut ultima medalie…

Da. Un om normal, după 24 de ani, iese la pensie. Eu m-am pensionat din sportul de înaltă performanță. Și nici atunci nu mă pensionam, mă mai duceam patru ani. Cred că îmi dădeau compensație ca să mă duc la încă o ediție, dar nu a fost să fie acea pistă olimpică pe care au promis ei că o fac.

Ce sfaturi le dați tinerilor care vor să se apuce de sport de performanță? Nu știu dacă mai e același entuziasm ca pe vremuri…

Depinde. Poate dacă ar exista mai multă educație sportivă la copilași de mici, să le insufli dragostea pentru mișcare, sentimentul acesta frumos de mândrie. Pentru că eu sunt ferm convinsă că, și la ora actuală, indiferent dacă ai făcut sau nu ai făcut sport în viața ta, când te uiți la televizor și vezi sportivul român pe podiumul olimpic, mondial, european, inima îți vibrează de bucurie că îl vezi acolo. Și atunci, avem obligația să le îndrumăm pașii celor care au talent. Încă mai sunt profesori talentați, profesori dedicați, profesori iubitori de performanță, de mișcare, care le insuflă copiilor dragostea pentru sport. Din păcate, mai puțini, dar mai sunt. Și, ca drept dovadă, avem și copii în loturile astea reprezentative care sunt dornici să cucerească medalii.

Elisabeta Lipă: „Fără sacrificii nu reușești nimic”

Cât despre sacrificii, normal că și în sport, ca și în alte domenii, fără sacrificii nu reușești nimic. Dacă ești blazat, dacă îți dorești doar așa, „mă duc la muncă să am de unde să vin, nu am aspirație, nu am obiective, nu mă interesează, nu am nicio pretenție de la mine, cu siguranță că nici performanța nu va veni. Și în sport este la fel. Dacă faci sport doar de dragul de a face, atunci nimeni nu are pretenții de la tine. Dar, când ai copii talentați, dornici să facă parte din loturile olimpice, cum să nu îi susții? Când îi vezi cu câtă ardoare își doresc să câștige o medalie… și Parisul este foarte aproape, mai avem puțin.

Cu ce gânduri plecați la Olimpiadă?

Mărețe, îndrăznețe. Mie îmi place să visez frumos. Sunt optimistă, pentru că eu cred în sportivul român. A demonstrat de atâtea ori că are talent și face și surprize, încât îmi doresc să câștige fiecare dintre cei care se sacrifică la ora actuală – pentru că numai cine nu a făcut sport nu știe ce înseamnă să stai departe de casă, să stai departe de familie, să-ți fie dor să stai în casa ta, să nu te saturi de stat în casa ta. Astea sunt niște sacrificii pe care nu-ți cere nimeni să le faci. Le faci tu, pentru că vrei să le faci. Iar dacă reușești să mai și câștigi o medalie, chiar merită. Satisfacția este pe măsură și merită să faci toate sacrificiile de pe lume.

Ce sacrificii a făcut Elisabeta Lipă pentru carieră, în 24 de ani de perfomanță

Eu, de exemplu, am sacrificat tot, familie, copil, dar nu îmi pare rău. Pentru că mi-am propus să ajung undeva, dar nu m-am lăsat până ce nu am ajuns. Numai eu știu cât am muncit, dar nu îmi pare rău. Am recuperat tot după ce m-am retras, nu am pierdut nimic. Asta le spun și sportivilor din ziua de astăzi. Faptul că sunteți aici înseamnă că sunteți talentați. Dacă tot aveți talent și sănătatea vă permite, munciți, pentru că, fără muncă, nu poți să te realizezi nicăieri. În sport îți trebuie o anumită disciplină, ordine, deoarece, într-un haos nu poți să faci performanță. Dar, dacă tot ești aici, muncești și îți merge, de ce să nu stai? Pentru că sport de înaltă performanță faci o perioadă din viața ta, atât. Când ajungi ca mine… Aș vrea să mai fac, dar nu mai pot. Așa că…