Cristi Iacob recunoaște că a avut perioade dificile la început de carieră, când a vrut să renunțe la actorie. Îndrăgitul actor ne-a vorbit în paginile revistei VIVA! despre momentele de la începutul carierei sale, despre statutul actorului în România, dar și cum și-a câștigat primii bani și ce a făcut cu ei.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI
De multe ori, viața profesională a artiștilor nu e presărată cu praf de stele de la început… La tine cum a fost? Au existat oameni care să-ți pună bețe-n roate sau momente dificile în care să-ți vină să renunți?
Poate că au existat sau poate, pe moment, am fost furios pe anumite persoane. Dar le-am șters cu buretele, nu mai există. Nu țin minte răul și nici nu vreau să țin minte răul, pentru că răul se hrănește cu rău. De fapt, mulți oameni nu-și dau seama, au senzația că fac binele și fac răul, dar n-au discernământ și pot răni pe cineva.
Cristi Iacob recunoaște că a avut perioade dificile la început de carieră, când a vrut să renunțe la actorie
Momente în care să îmi vină să renunț am avut câteva, dar numai din cauza mea, nu din cauza altcuiva! Din cauza neatenției – sigur, una dintre cauze: eram foarte tânăr, în anul întâi, am fost extrem de emoționat la unul dintre examene și m-am bâlbâit… era o chestie strict profesională, dar era o prostie. Chiar era o prostie, pentru că, drept dovadă, mi-am revenit. Dar, după aceea… asta de a renunța a fost cam cel mai acerb punct, cam cel mai de sus punct al voinței. După aceea, astea s-au estompat cu timpul și s-au transformat într-un soi de: „Ah, nu-mi iese!, „Sunt un actor vai de steaua mea!, „Trebuie să mai înveți, pune osul la treabă!, care au fost până la coadă un îndemn, un îndemn să trag mai departe, să mă încordez, să mă încordez și să mă antrenez mai bine, din ce în ce mai bine.
Ce spune Cristi Iacob despre statutul de actor în România
Ce persoane celebre ți-au fost alături și te poți baza pe ele și acum?
Să știi că, inclusiv cei care au plecat nu se duc de tot, ei rămân cu tine, n-au cum, nu dispare nimeni. Eu cred că ce lasă un om pe Pământ, sigur, e vorba aceea: să sădești un pom, să clădești o casă, să faci un copil, o acceptăm și pe asta. Eu cred că e vorba de cât te ține minte lumea de bine: „Bă, era cam prostovan, dar era băiat bun sau o fată bună. Nici măcar nu știu cum să La bine, îți mai trebuie discernământ, trebuie să fii atent, să mai uiți de tine însuți, să te mai adune cineva de pe jos, să te mai adune și de pe sus, vorba cuiva.
Chiar, cum vezi tu statutul de actor în România? Consideri că artiștii sunt apreciați la adevărata lor valoare?
Statutul actorului în România… Întotdeauna a fost fluctuant și nu numai al actorilor, al artiștilor, în general. De pildă, arta plastică acum, din cauza dezvoltării foarte tare a artei digitale, a suferit schimbări drastice. Statutul actorului e fluctuant tocmai din cauza faptului că inclusiv mass-media e în schimbare, e Internetul ăsta care ne-a căzut în cap, nu știm ce să facem cu el. Toată lumea se repede în el, toată lumea se uită în el ca să afle tot soiul de chestii, să le vină mură-n gură lucrurile… Dar eu cred, și cred cu tărie, și îmi confirmă spectacolele, sălile pline, că omul oricum are nevoie de viață. Adică: de comunicare, de emoție spusă de față către față. Oricât de tare mi-ai trece prin faţa ochilor un 4 D, 8 D, 11 D, nu poate să mă intereseze decât povestea din spatele lucrurilor, nu mă pot impresiona efectele. Totodată, sunt foarte mulți oameni talentați, care, ori din cauza unei timidități, ori din cauza, pur și simplu, a unor lipsuri de oportunități, se pierd și e păcat…
Cum și-a cheltuit Cristi Iacob primii bani câștigați
Când ai reușit să te pui cu adevărat pe picioarele tale, să devii independent și să câștigi primii bani? Ții minte pe ce i-ai cheltuit?
Am reușit să mă pun pe picioare de când am ajuns în facultate, mă rog, din armată… Și atunci câștigam bani: primeam soldă – ar fi echivalentul a 300 de lei, acum, pe lună. Munceam, aveam și unde să dormim, aveam și unde să muncim, aveam și unde să fim instruiți. Însă după aceea a trebuit… Mai vindeam tricouri prin Regie, mai făceam voci la radio, mai una, mai alta. Te descurci până la urmă, m-a ajutat și mama foarte mult, evident, am fost și bursier. Și, după aceea, gata, înainte! A fost și greu, am fost și sărac. Dar sărăcia nu contează – când ești tânăr și avântat, te mulțumești cu mai puțin. Așa cum copiii nu știu ce e aia sărăcie. Ei se bucură la o roată, indiferent dacă aia e de aur sau de lemn, credeți-mă că nu-i interesează! Pe ce am cheltuit primii bani?! Stai să mă gândesc! Nici nu mai țin minte… Nu mai știu… Habar n-am! Probabil, pe o prostie. Ah, ba nu! Cred că am strâns prietenii și am făcut cinste.
Cristi Iacob: „Mi-ar fi plăcut să fiu medic'
Ce altceva te-ai fi văzut să faci, dacă nu aveai succes în acest domeniu? Cu ocazia asta, poate ne dezvălui și ce alte pasiuni mai ai. Până acum, știm doar că-ți place foarte mult să gătești.
Sincer, nu m-am gândit la asta: „Ce altceva te-ai fi văzut să faci?… Acum, nu-mi dau seama, pentru că mi s-au întâmplat toate atât de repede, încât… și acum n-are sens să mă mai gândesc. Ah, că-mi place să gătesc, dar nu știu dacă aș fi fost un bucătar bun sau nu știu dacă aș fi urmat cariera asta. V-am spus: mi-ar fi plăcut să fiu medic. Probabil, tot din cauza asta: în slujba omului! Eu iubesc oamenii și-i voi iubi până la ultima mea suflare… așa cum sunt ei. Adică, mă repet: eu nu cred că există ticăloșie pură. Cred că există o bunătate ascunsă din varii motive și, poate, din experiențe neplăcute, doar atât. Și poate aș fi fost și un sculptor bun, deși sunt mai sociabil un pic, nu sunt atât de anahoret, cum sunt artiștii plastici – cum stau în cămăruța lor și… Și înglobează lumea într-o bucată de piatră sau într-o pânză pe care aștern toate culorile lumii.