Cristi Minculescu povestește cum și-a descoperit singur menirea, deși urma să devină inginer: "Aveam deja un drum stabilit și dintr-odată mi-am anunțat părinții că mă las de studii și vreau să fac muzică. Norocul meu a fost că...". Cu ce probleme s-a confruntat în timpul comunismului / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI

Salutul „Bună seara, prieteni! a devenit un brand personal și a fost auzit în mii de concerte, dar până la consacrare a fost un drum destul de lung. Știu că ați debutat cu Harap-Alb, o trupă de hard rock. Cine v-a descoperit și cum au fost începuturile?

Nu am fost descoperit de nimeni. Singur mi-am găsit această menire, prin pasiune, iar ulterior m-a descoperit publicul, și asta a fost suficient pentru tot ceea ce a urmat. Am fost un autodidact și nu pot spune că am fost vreodată ajutat de cineva în carieră. Începuturile au fost lejere, pentru că nu simțeam nicio presiune sau încrâncenare. Eu nu am avut un scop din a ajunge cunoscut, „vedetă. Îmi plăcea să cânt și era suficient pentru mine. Nu aveam un plan, nu visam să fac o carieră din asta. Muzica era o pasiune și mă distram. În paralel, mergeam și la facultate, deci nici prin cap nu-mi trecea că voi ajunge un artist profesionist. Lucrul cel mai important este că atunci exista foarte multă pasiune pentru muzică, fără miză, iar asta a ajutat foarte mult în procesul creației.

Vezi galeria foto

Cristi Minculescu povestește cum și-a descoperit singur menirea, deși urma să devină inginer

Inițial, ați intrat la Facultatea de Hidrotehnică și urma să deveniți inginer. A fost dorința părinților? Cum au reacționat când le-ați spus că drumul dvs. în viață este altul?

Ca orice părinte, nu le-a căzut bine, vă dați seama. Aveam deja un drum stabilit în viață, mergeam la facultate și dintr-odată am venit la ei, i-am anunțat că mă las de studii și vreau să fac muzică. Norocul meu a fost că părinții mei au fost foarte moderni, la rândul lor mari iubitori de muzică, și au înțeles destul de repede că ăsta este destinul meu.

Citește și: Cristi Minculescu, despre scandalul cu Nelu Dumitrescu, toboșarul din trupa Iris: „Nu consider că litigiul de anulare a mărcii înregistrate de către el, în mod abuziv, a pătat numele trupei. Singurul lucru pe care îl regret e că…' / EXCLUSIV

Citește și: Cristi Minculescu, adevărul despre rivalitatea cu Dan Bittman. L-a înlocuit o perioadă în trupa Iris: „Eram foarte tineri și…' / EXCLUSIV

Citește și: Care este cea mai mare dorință a lui Victor Rebengiuc, la 91 de ani: 'Eu nu renunț la scenă. Cel mai bine mă simt atunci când joc. Cât timp trăiesc o să continui să joc…' Ce spectacole a avut, recent / EXCLUSIV

Citește și: Ce apreciază David Popovici cel mai mult la iubita lui, Taisia. Campionul are doar câțiva prieteni: „Nu e nevoie decât să înțeleagă și deja asta mă face pe mine să mă simt mai bine. Am perioade în care petrec prea mult timp cu mine și nu întrețin relațiile pe care le am”

Cristi Minculescu: „Pasiunea pentru muzică am preluat-o de la părinți”

Vocea de la cine ați moștenit-o? Prima dată când ați cântat în fața unui public? Ați fost băiatul cool al liceului, cântați pentru colegi, sau asta s-a întâmplat mai târziu?

Vocea nu știu exact de la cine, dar pasiunea pentru muzică am preluat-o de la părinți. Datorită lor am avut șansa încă de mic să ascult muzică bună și artiști pe care îi admir și în prezent. Dacă stau totuși să mă gândesc bine, este posibil ca vocea să o fi moștenit de la mama, fiindcă a cântat o perioadă în corul Mănăstirii Bistrița, în apropiere de Râmnicu Vâlcea.

Cristi Minculescu: „Probleme am avut – de la suspendări, amenințarea interzicerii și până la dosarul făcut de Securitate”

Pentru generațiile anilor 1980, muzica rock a fost sinonimă oarecum cu disidența – și o să amintesc aici doar de „Trenul fără naș și „Cei ce vor fi. Voi ați fost suspendați la un moment dat, după un concert la Miercurea Ciuc, și fanii chiar se temeau că veți fi interziși. Cât de greu era, pe vremea aia, să păcălești cenzura comunistă? Probleme mai serioase cu Securitatea ați avut? În anii 1980, băieții cu plete erau tunși și trimiși la muncă…

A fost o perioadă foarte grea, dar care ne-a și definit cumva, ca oameni, și ca artiști. Concertul de la Miercurea Ciuc a fost momentul care ne-a confirmat faptul că suntem un fenomen și că avem datoria deja de a-i reprezenta pe toți cei care ne iubeau, pe fanii noștri. Ne-am dat seama atunci că noi suntem o portavoce și că trebuie să exprimăm cumva nemulțumirea oamenilor. Am știut că va avea consecințe concertul de la Miercurea Ciuc în secunda în care publicul a dărâmat dubele Miliției pentru că nu mai aveam voie să ieșim la bis. Probleme am avut apoi o grămadă: de la suspendări, amenințarea interzicerii și până la dosarul făcut de Securitate. Dar, așa cum am mai zis în multe ocazii, aveam o determinare incredibilă, la limita inconștienței.

Urmărește-ne pe Google News