Cu ce s-a ocupat Ovidiu Ioanițoaia înainte să devină jurnalist: "Luasem lecții, avusesem profesor particular acasă și m-am angajat. Printr-un concurs de împrejurări..." / EXCLUSIV

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI !

Este prima oară când stăm de vorbă cu dumneavoastră și mărturisim că avem multe curiozități. Povestiți-ne despre copilăria dumneavoastră la Periș… Cum l-ați caracteriza pe copilul Ovidiu Ioanițoaia?

E un fel de a zice că am copilărit la Periș, pentru că m-am născut la Periș. Tatăl meu era încă pe front. Bunicii dinspre mamă erau din Periș, există și astăzi nu numai casa, ci și patul pe care m-am născut, că pe vremea aceea nu se năștea obligatoriu la maternitate, ca astăzi. A venit moașa acasă. După terminarea războiului, tatăl meu a fost repartizat la un sanatoriu la Geoagiu și după aceea la Giurgiu. Era medic. Practic, am copilărit la Giurgiu, unde am făcut și școala elementară, la aceeași instituție de învățământ. La „Ion Maiorescu, cum se cheamă astăzi. Deci am copilărit la Giurgiu, nu la Periș, la Periș mergeam, din când în când, la bunicii dinspre mamă.

Vezi galeria foto

Ovidiu Ioanițoaia: „Am avut o copilărie normală, o copilărie frumoasă”

În toate vacanțele, acolo mă mai trimiteau. Mergeam și cu vaca la păscut, atunci când eram mic aveau și cai, după care bunicul meu a fost declarat chiabur pentru că avea nu știu ce suprafață de teren și batoză, a făcut și vreo șase luni de detenție la Oltenița. Și n-am mai avut cai! Caii au fost confiscați și bunicul era supărat că, pe lângă cai, batoză și teren, i-au confiscat radioul și pușca de vânătoare. Iar asta mi-aduc aminte că îl indigna tot timpul și a murit săracul așteptând să vină americanii și tot spunea că nu se poate să nu vină. Stătea așa la poartă și se uita lung. I-am zis: „Ce faci, domnule, aici?. Și a răspuns: „De acolo au venit rușii, de acolo trebuie să vină și americanii. Din păcate, n-a mai apucat ziua… S-a prăpădit mult înainte de 1989. În concluzie, am avut o copilărie normală, o copilărie frumoasă.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine sunt și cu ce se ocupa cei trei copii ai lui Victor Ponta. Maria, fiica adoptată la 6 ani, are o relație foarte bună cu frații ei

Citește și: Mama lui Gabi Bădălău, după ce a dat-o în judecată pe Claudia Pătrășcanu, și i-a cerut daune 10.000 de euro: „Am iubit-o enorm. Voiam să o fac să simtă cum muncește pentru niște bani…”

Citește și: La 14 ani, Minerva a prevăzut că va rămâne văduvă de tănără și că îi va muri singurul copil: „A trebuit să treacă timpul ca să se confirme chestia asta”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Roxana, prima soție a lui Victor Ponta. Au fost colegi de clasă în liceu, au împreună un fiu și au divorțat în 2006

Citește și: Cum arată Loredana fără machiaj și fără filtre, la 54 de ani. Artista și-a impresionat fanii din social media cu tenul ei impecabil

Ovidiu Ioanițoaia: „Am terminat Institutul de Limbi și Literaturi Străine. Am fost șef de promoție”

Ce facultate ați absolvit? Vorbiți-ne despre viața din studenție!

Eu am terminat Institutul de Limbi și Literaturi Străine, cum se chema pe vremea aia, secția de limba polonă, unde am intrat pentru că părinții erau divorțați. Eu eram destul de dezorientat, să zic așa, îmi aduc aminte că am plecat cu dosarul de înscriere la facultate, la subraț, în ideea de a da la limba arabă, nu știu ce mă împingea pe mine să dau examen la arabă. Am depus dosarul la universitate și, după trei zile, mi-au dat telefon și mi-au spus: „Vino să-ți iei dosarul, să te înscrii în altă parte, pentru că anul ăsta nu se dă examen la arabă.

Am fost șef de promoție, nu eram bine pregătit, îndrăznesc să spun că eram foarte bine pregătit, aș fi putut da la orice facultate, și atunci, fiind pe acolo, am zis la sârbă nu, rusă nu voiam, că nu eram filoruși în familie… Și am zis: „Ia să dau la polonă!. Am terminat, am făcut și o specializare în Polonia la un moment dat. Țin minte că am fost la specializare acolo când eram student și aveam o prietenă poloneză care m-a invitat la un fel de serată, iar acolo vorbeam cu polonezii – era un grup de polonezi – și unul mi-a spus: „Ești foarte simpatic, dar nu înțeleg de ce prietena ta e româncă, nu ai găsit o poloneză?. I-am zis că nu a înțeles bine, este vorba despre o poloneză care are un prieten român. Nu m-au crezut. Au zis că sunt polonez, după cum vorbeam, și a trebuit să mă duc la mașină, să vin cu pașaportul, să le arăt pașaportul ca să mă creadă că nu sunt polonez. Asta se întâmpla însă cu foarte mulți ani în urmă. Am fost la Varșovia acum doi ani, și abia dacă mai înțelegeam ce vorbeau ei, iar să vorbesc mi-e foarte greu. Dacă nu am vorbit aproape 50 de ani… Dar când am terminat facultatea și când s-a pus problema să mă oprească asistent la catedra de limbi slave, la secția de limbă polonă, nu am vrut să fiu cadru didactic, nu mi-a plăcut niciodată meseria asta, deși practic asta ar fi trebuit să fac.

Cu ce s-a ocupat Ovidiu Ioanițoaia înainte să devină jurnalist

Sunt curioasă unde ați fost repartizat după absolvirea facultății, în vremurile acelea era problematic… Care a fost primul dvs. loc de muncă?

Deși am terminat cu medie foarte mare, șef de promoție, am fost repartizat atunci după ce s-au epuizat toate locurile de la limba română, deci toți cei care au terminat filologia română și-au ales posturi. Și noi am rămas la sfârșit, toate limbile exotice, să zic așa, și îmi aduc aminte că m-au repartizat în satul Alungeni, din județul Covasna, unde nu m-am dus. Printr-un concurs de împrejurări favorabil, m-am angajat la ITB, unde își încropeau o secție de traducători, eu vorbeam bine și italienește, și franțuzește. Luasem lecții, avusesem profesor particular acasă și m-am angajat.