Cum a ajuns Tania Popa actriță, deși își dorea să facă design vestimentar. Viața ei ar putea deveni scenariu de film, și nu orice film, ci unul de Oscar. Actriță, regizoare și creatoare de modă, la 20 de ani Tania Popa lucra deja la teatru, dar drumul ei în viață nu a fost lipsit de provocări. Și-a găsit marea dragoste abia la a treia încercare, iar atunci s-a căsătorit după doar o săptămână… Detaliile savuroase, dar și multe alte povești emoționante le aflați din interviul pe care ni l-a dat cu inima deschisă.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI
Ne face plăcere să vă avem în paginile revistei VIVA! Ce mai faceți?
Dacă nu ne vorbim la pertu, nu vorbim nimic… Se apropie sfârșitul de stagiune și totuși sunt super încărcată. Din fericire, nu mai am repetiții la ceva nou, dar am premieră. Încă mai am o premieră de scos, am avut doar avanpremiera. Am spectacole, atelierul lucrează… Abia aștept să închei stagiunea ca să mă apuc de următoarea treabă. Sunt, ca de obicei, în vervă, ca un Capricorn veritabil.
Și eu care credeam că urmează o vacanță… Nu?
Nu. Am fugit cinci zile din București, altfel nu mă resetez să pot să încep ceva nou. Am încheiat cu teatrul și, seara, după ultimul spectacol din 30 iunie, am urcat în mașină. Mă aștepta soțul și, pentru cinci zile, am plecat să ne tragem sufletul.
Cum a ajuns Tania Popa actriță, deși își dorea să facă design vestimentar
De ce actorie și nu altceva?
Actoria m-a ales pe mine, și nu eu pe ea. Lumea care mă urmărește și mă cunoaște știe acest aspect. Eu dintotdeauna mi-am dorit să fac design vestimentar. Am vrut să aplic la Facultatea de la Sankt Petersburg, doar că, la 17 ani, era greu. Până în 1990, pe timpul meu, erau doar 10 clase obligatorii, nu era liceu de 12 clase. De aceea, sunt cea mai tânără angajată la teatru, la 20-21 de ani eram angajată.
Mi-a fost greu, era prea departe să merg în Rusia. Părinții mei își doreau să dau la facultate, să am o diplomă și spuneau: „Dă unde vrei, să fii studentă, să intri în rândul oamenilor. Eu am fost un elev extraordinar de bun. Am terminat cu note mari și au zis că mă descurc. Doar că era departe. Era la admitere și chimia, singura materie la care eram „bâtă. Dar am luat note mari pentru că aveam talent actoricesc și copiam foarte bine. Știam să expun ceva, deși nu înțelegeam ce spune. Însă memoria era perfectă. Adică, aveam note mari, dar nu puteam să dau examen la chimie. Mi-a fost frică. După care am mai avut o opțiune, filologie-rusă. Am să menționez acest aspect. Nu am ales eu.
M-am născut din mamă rusoaică și tată ucrainean. Judecați-mă cum vreți! Mă termină subiectul acesta de o nedreptate cumplită. Eram foarte bună pe filologie, dar nu am dat, pentru că trebuia să mă pregătesc. Și atunci, opțiunea cea mai simplă a fost să dau la actorie, pentru că întotdeauna recitam, făceam scenete la teatru. Toți ziceau că imit foarte bine. Chiar și mie mi s-a părut că o fac foarte bine. Drept dovadă că am și intrat, și așa s-a întâmplat. Am aflat pe la jumătatea anului I de facultate cam în ce lume am nimerit. Și în momentul acesta spun, după 30 de ani de meserie plini cu de toate și o carieră cu care mă mândresc: dacă aș lua-o de la capăt, niciodată nu aș mai porni pe drumul acesta. Și pot fi judecată cum vreți. Pentru că sufletul meu e în altă parte. Eu mi-am dorit… Pentru că am fost autodidactă, am atelier și fac haine, este zona mea de terapie. Nu aș renunța niciodată în viață la pasiunea aceasta. Nici la actorie nu renunț. Dacă am muncit atât, aștept până îmi vine pensia. Dar de cusut o să mă las atunci când nu o să mai văd și nu o să mai pot să fac asta.
Tania Popa îmbracă numai ținute creații proprii
Asta înseamnă că porți ținute făcute de tine?
Pe covorul roșu, obligatoriu. La premiere, la evenimente importante sunt doar în ținute create de mine. În viața de zi cu zi, mai rar, pentru că nu am timp. Am comenzi foarte multe. Lucrez foarte mult pe comandă, dar eu port – și, de regulă, sunt admirată – haine de la second hand, din târguri de vechituri. Sunt pasionată și mă mândresc cu faptul că pot să port haine cu istorie. Să dau foarte puțini bani pe ele și să fiu admirată.
Multe persoane nu îmbracă haine purtate de alții…
Sunt fraieri. Eu sunt ecologistă. Vreau să ajut cu cât pot eu planeta. Culmea e că din second hand-uri îmi cumpăr haine cu adevărat calitative, pe care dau foarte puțini bani. Țin și la aspectul acesta.