Cum a ales Monica Davidescu actoria, după ce a fost învățătoare timp de un an. Îndrăgita actriță ne-a vorbit în revista VIVA! despre cum și-a descoperit pasiunea din care a făcut carieră, despre primele joburi din studenție și cum și-a câștigat primii bani, precum și despre soartă, familie și cât de mult contează să-ți faci prieteni printre colegii de breaslă.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Monica, de la cine ai moștenit talentul? Ai avut vreun artist în familie?
A fost voința mea, fără să urmez vreun exemplu din familie. Nu am avut pe nimeni artist. Cred că există ceva mai presus de noi pe care o numim „soartă, că nu știm cum altfel. La mine a fost doar dorința de a fi ca cei din „cutia magică, asta m-a făcut să caut, să citesc, să mă descopăr prin poveștile altora și să încerc să îmi imaginez „ce-ar fi dacă aș fi personajul X sau Y din cărți.
Monica Davidescu: „Am fost un copil dornic de cunoaștere'
Ce fel de copil ai fost? Cum erai în liceu și cât de dificil ți-a fost să vii în București, la facultate?
Am fost un copil dornic de cunoaștere. Mi-a plăcut să citesc și să aflu întotdeauna mai multe despre ce învățam la școală. Am venit în București la începutul anilor 90, când toți o luam pas cu pas, să învățăm cu ce se mănâncă libertatea. La țară trebuia să înveți să faci de toate și să te descurci cu toate. La liceu a fost
cel mai greu în ultimii doi ani, cât am făcut naveta în Câmpina. Iarna aveam de mers 7 km prin pădure, apoi încă 15 u mașina și abia apoi ajungeam la școală. Mă trezeam zilnic la ora 4. Primăvara și toamna până venea iarna era mai bine, era o mașină care ne ducea din sat până în oraș. Nu mai aveam așa mult de mers, dar cum venea zăpada era program dur.
Cum a ales Monica Davidescu actoria, după ce a fost învățătoare timp de un an
Știu că mai întâi ai fost învățătoare timp de un an. De ce nu ai rămas la profesia aceasta?
Aveam nevoie să învăț mai mult despre mine, să știu mai mult pentru mine ca să îi pot învăța pe alții. Și, apoi, am descoperit că pot să aduc emoție oamenilor prin cum spun ce au scris alții, că pot să îi fac să râdă, să plângă, să descopere în ei înșiși noi sentimente. Asta e menirea noastră.
Părinții tăi cum erau? Din câte știu, ei nu te-au văzut pe scenă… Pe mama ai pierdut-o la o vârstă fragedă, iar pe tatăl tău, mai târziu…
Da. Și da. Aveam 3 ani când mama s-a prăpădit. Am fost crescute (toate trei) de tata alături de mama sa, bunica paternă, care este modelul feminin pentru mine. Iar tata s-a îmbolnăvit imediat ce am terminat facultatea. A ascultat în cabină, întins pe canapea, un spectacol, când eu eram în scenă. Nu se simțea suficient de bine ca să poată sta în sală.
Monica Davidescu a lucrat la TVR
Din ce ai câștigat primii bani, cum te-ai întreținut în București? Ți-ai făcut prieteni imediat? Cum a fost
în studenție?
Am făcut figurație la TVR, într-o emisiune de Revelion. Încă se mai dau imagini din acea pemisiune și mă văd între cei care stăteau la mese. Apoi, am fost ajutor de magazioner la TVR, iar după aceea am fost secretară la o firmă de consultanță, în timp ce învățam să dansez și făceam și prezentări de modă. Pe urmă am intrat în spectacole, mai întâi în trupa de dans, apoi ca prezentatoare.
Cât de mult contează să-ți faci prieteni printre colegii de breaslă? Care sunt cele mai frumoase relații
pe care le-ai construit?
E important să ai încredere în partenerii de scenă și e minunat când se nasc prietenii în echipele de lucru. Unele sunt durabile, altele nu.