Cum a cunoscut-o Leonard Doroftei pe soția lui și cum a cerut-o în căsătorie. Îndrăgitul pugilist și Monica, partenera lui de peste 30 de ani, ne-au povestit în revista VIVA! despre primele lor întâlniri și cum a evoluat povestea lor de dragoste, precum și cum a fost cererea în căsătorie și primii ani de căsnicie.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Știu că ați mai povestit cum v-ați cunoscut, dar mi-ar plăcea să o faceți fiecare, cu siguranță istorisirea văzută din dublă perspectivă va aduce detalii interesante.
Leonard: Ne-am cunoscut în primăvara anului 1992, eu eram în vizită la mătușa mea. Știu doar că a intrat pe ușă o fată care mi-a câștigat inima din prima clipă, am râs, am povestit amândoi, fără să realizez că timpul a trecut și că ea urma să plece spre casă. Era însoțită de tatăl și fratel ei, am memorat numărul ei de telefon din prima, știind cumva că am nevoie s-o văd.
Monica: Noi veniserăm în vizită la nașa părinților mei, care era, de fapt, mătușa soțului meu, aici a fost ceva neașteptat. În casă era un băiat zâmbăreț, simpatic, cu o sclipire în ochi. Bineînțeles că se aflau mai multe persoane în încăpere, dar el îmi captase tot interesul, restul parcă nici nu existau, glumea și îmi povestea lucruri care mă făceau să râd, mi-a lăsat în suflet o bucurie imensă, a fost omul care mi-a încălzit sufletul. Mă uitam și eram atentă la tot ce-mi spunea, nici nu mai știu de ce râdeam, dar îmi provoca o stare de bine pe care nu o întâlnisem până atunci, dorința mea de a sta alături de el era mai mare decât orice altceva. Cred că așa se definește dragostea la prima vedere…
Cum a cunoscut-o Leonard Doroftei pe soția lui și cum a cerut-o în căsătorie. S-au îndrăgostit la prima vedere
A fost dragoste la prima vedere și de o parte, și de alta? Cine a făcut primul pas? Vă mai amintiți cum a
debutat prima voastră întâlnire ca iubiți?
M: Pentru amândoi a fost dragoste la prima vedere, era ceva ce nu se poate explica, o atracție care nu-ți dă pace și te face să-ți dorești să fii în preajma persoanei pe care tocmai ai cunoscut-o, îți amintești cum zâmbea, cum se mișca prin cameră, felul cum povestea, lucruri pe care nu le faci în împrejurări normale. Am așteptat cu nerăbdare să îl revăd și eram puțin temătoare că părinții mei o să-l facă să dea înapoi, ei erau destul de îngrijorați pentru mine. Era primul băiat care intra în casa noastră și voiau să se asigure că sunt în siguranță. Am mers la cofetărie. După ce tata i-a descris grija cu care ne-a crescut pe mine și pe fratele meu, i-au cerut să mă aducă acasă în două ore, însă nici nu conta, faptul că eram împreună însemna totul. Am povestit, am râs și am încercat să ne cunoaștem mai bine. Cred că am luat doar o lingură de prăjitură, însă asta a fost cea mai dulce lingură din viața mea.
L: Eu am făcut primul pas și după această primă întâlnire. Am sunat-o și am întrebat-o dacă vrea să ieșim împreună, ea a acceptat și așa a început povestea noastră. Am ajuns acasă la ea și am fost invitat să intru ca să-i cunosc părinții. Tatăl ei mi-a cerut să ne întoarcem în două ore, asta după ce mi-a spus că are pușcă (zâmbește), dar pentru mine nu conta decât să o văd, știam că este ceva acolo inexplicabil.
Citește și: Filmul evenimentelor din ziua în care Liuba Monalisa, femeia de 35 de ani din Chișinău, a murit într-un salon de înfrumusețare. Ce descoperire șocantă a făcut soțul ei, Roman Babițchi: „Aveau pete de sânge pe….’
Cum și-a cerut Leonard Doroftei soția în căsătorie
Leonard, ai știut din prima că Monica este femeia pe care ți-o dorești alături toată viața? După cât timp ai făcut pasul, iar tu, Monica, ce reacție ai avut atunci când ai fost cerută în căsătorie?
L: Am conștientizat că era ceva diferit față de tot ce cunoscusem până atunci, îmi doream să ajung acasă ca să o văd pe ea. Pe vremea aceea, eram foarte mult timp plecat în cantonament, abia așteptam să mă întorc acasă și să fim împreună, am știut că vreau să devenim o familie și, cumva, așa a venit și cererea, din dorința de a forma o familie, din dorința de a ști că ea este acasă.
M: Pentru mine, dorința cea mai mare era să fim împreună, nu conta că el pleca, trăiam doar ca el să se întoarcă acasă și zilele treceau mai ușor. Cererea în căsătorie a fost una curată, fără fast, fără pregătiri, așa… parcă îmi spunea ceva ce era normal să se întâmple. Eu am spus un DA cu zâmbetul pe buze, lucrurile s-au întâmplat într-un mod natural, parcă ne mișcam în sincron și nimic nu mai conta, doar ca noi să formăm un cuplu, fără niciun fel de opreliști.
Leonard Doroftei: „Am fost amândoi dornici să reglăm micile probleme'
La începutul căsniciei cum a fost? Ați avut probleme de adaptare la viața în doi? Care au fost cele mai
mari provocări pentru voi? Pe o scară de la 1 la 10, cine a făcut cele mai multe concesii și cine lasă și
acum mai mult de la el?
L: Cumva ne-am înțeles de la început, nu știu cum, dar lucrurile au mers. Eu încercam să stau cât mai mult acasă și poate că aici era cel mai dificil lucru, faptul că trebuia să plec în cantonament, iar ea nu mă putea însoți. În privința discuțiilor care există în orice familie, am fost amândoi dornici să reglăm micile probleme, așa am înțeles că trebuie să comunicăm, să ne exprimăm nemulțumirile și dorințele și să încercăm să le rezolvăm.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE IANUARIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!