Cum a gestionat Alina Sorescu celebritatea, încă de la 13 ani și până în prezent. Artista a devenit cunoscută de la o vârstă fragedă și și-a luat rolul în serios, fără să neglijeze nici studiile sau responsabilitățile pe care le avea de îndeplinit, indiferent de munca pe care o avea de depus pentru cariera ei.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
La început, muzica a fost pentru tine doar o joacă frumoasă sau au fost și clipe grele? Se știe că performanța implică multă muncă și sunt sigură că ai tratat totul cu multă seriozitate. Au fost însă
și momente în care ți-ai fi dorit, mai degrabă, să-ți petreci timpul cu prietenii, cu colegii?
Cum erai în copilărie?
Nu am fost un copil rebel sau vreo aventurieră. Am avut și timp de joacă, și de prietenele mele, dar în același timp și oportunități pe care puțini le-au avut așa de devreme. Și sunt recunoscătoare pentru șansa pe care am avut-o, ca talentul să îmi fie descoperit de mică și să ajung pe scene importante încă din copilărie. Îmi plăceau experiențele frumoase de atunci, mai ales că eram un idol al colegilor mei de școală. Munceam mult și aveam de atunci succes, însă mă purtam normal. Îmi doream să nu las loc de interpretăr, și mă duceam mereu cu lecțiile făcute, chiar dacă învățam în mașină sau în culisele unei filmări. Aveam performanțe la cel mai înalt nivel de învățătură și, în același timp, și cu muzica. Am fost un copil cuminte, muncitor și senin.
Alina Sorescu: „Viața mea de adolescentă a fost un carusel de emoții”
La 13 ani erai în turneu prin mai multe țări europene, o performanță greu de atins… Cum a fost pentru
tine perioada aceea, viața de turneu? Până la urmă, abia intraseși în adolescență și aveai, practic, o
ocupație de „om mare.
Oooo, viața mea de adolescentă a fost un carusel de emoții: școală, melodii, turnee, începusem și colaborarea cu TVR, când Valeriu Lazarov m-a selectat să fiu colega lui Cosmin Cernat la „Ploaia de stele. Eram copilul-minune peste tot și îi sorbeam din priviri pe oamenii mari cu care lucram. Și pentru că veneam pregătită și eram dezinvoltă, colegii mei mari mă tratau frumos și mă răsfățau. Mi se părea uluitor că sunt acolo și că pot lucra cot la cot cu ei. Cu mulți colaborez și azi în multe ocazii și simt respectul lor. Perioada aceea m-a disciplinat și m-a ajutat să devin omul de azi. Construiesc cărămidă cu cărămidă, nu mă doboară primul vânt și am învățat să mă reinventez.
Cum a gestionat Alina Sorescu celebritatea, încă de la 13 ani și până în prezent
Cum ai gestionat celebritatea la vârsta aceea? Te întreb fiindcă mi s-a părut că ai fost mereu cu picioarele pe pământ, fără aere de vedetă. Ce sfaturi ți-au dat părinții tăi?
Celebritatea te poate schimba dacă vine dintr-odată și nu ești pregătit să îi faci față, pentru că vine la pachet cu multe situații noi care te pot îmbăta cu apă rece. Dar dacă ești de mic cunoscut, cum e cazul meu și al colegilor mei de generație (pentru că am fost mulți copii care am pornit în perioada aceea) și ai
un bun-simț de la părinți, așa te dezvolți și face parte din tine. Nu mai spun că azi celebritatea se poate atinge mult mai ușor și la fel de ușor o poți și pierde printre degete. Eu îmi „port celebritatea firesc și o trăiesc în fiecare zi cu plăcere și responsabilitate, cu bune și cu rele, dar, zic eu, mai ales cu bune.
Alina Sorescu: „Pretențiile erau mai mari, toate luminile erau pe mine”
Colegii și profesorii cum te priveau la școală? Ai fost privilegiată sau, dimpotrivă, pretențiile erau mai
mari?
Da, pretențiile erau mai mari, toate luminile erau pe mine. Însă nu dădeam ocazia, ca dovadă că nu doar la școală și la liceu am terminat cu premiul I în fiecare an, dar mergeam și la olimpiade pe atunci. M-au ajutat mult urechea muzicală, memoria și atenția distributivă ca să pot învăța rapid și logic. Și nu mă simțeam privilegită. Poate doar în momentele în care mă conducea portarul până la mașina tatălui meu – pentru că ani de zile m-a urmărit un psihopat chiar și la liceu – sau când doamna directoare s-a interesat dacă sunt bine în ziua examenului de Bacalaureat când un ziarist a intrat în sala de examen și a notat tot ce am spus eu la examenul oral.