În urmă cu ceva vreme, Ioana Dichiseanu ne vorbea în revista VIVA! despre copilăria fabuloasă petrecută în lumina reflectoarelor, lucru de care nu a fost deranjată deloc, de altfel. Ne-a mai povestit și despre alegerile pe care le-a făcut în carieră: de ce nu a ales actoria și de ce regretatul ei tată nu era de acord să le calce pe urme părinților.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Știu că tatăl tău nu a fost încântat deloc de ideea că tu ți-ai putea dori să le calci pe urme. De ce s-a opus și cum a reacționat? Până la urmă, Ion Dichiseanu era unul dintre cei mai iubiți actori din România, în timp ce mama ta, Simona Florescu, era și ea o artistă de succes…
Tata cunoștea foarte bine acest mediu artistic, mai exact culisele lui. Pentru o femeie este mult mai complicat să își păstreze o anumită conduită morală și nu mă feresc să spun că o mare majoritate din peisajul artistic feminin a fost nevoită să facă anumite compromisuri pentru a ajunge în vârf. Iar tata a vrut să mă ferească de aceste situații. Norocul meu este faptul că am pornit deja cu un nume și, pe undeva, a reprezentat un avantaj, dar în anumite momente a fost și un dezavantaj. În cele din urmă, m-a susținut.
Ioana Dichiseanu: „Am avut o copilărie superbă și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinții pe care mi i-a oferit!”
Cum a fost copilăria ta într-o familie de artiști? Obișnuiai să-ți însoțești părinții pe platourile de filmare? Care sunt cele mai prețioase amintiri ale tale din acea perioadă?
Am avut o copilărie superbă și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinții pe care mi i-a oferit! Îi însoțeam în spectacole, la filmări, emisiuni… Evident că „microbul de artist nu avea cum să nu mă prindă și pe mine. Îmi aduc aminte de toată perioada aceea și nu cred că aș putea selecta anumite momente. Pentru că eram lângă părinții mei, mă simțeam cel mai fericit copil din lume.
Ți-a lipsit ceva în perioada aceea? Cu doi părinți atât de ocupați, te-ai simțit vreo clipă neglijată sau poate ai fost geloasă pe publicul căruia i se dedicau?
Niciodată nu am simțit absența niciunuia dintre ei. Cred că am venit în viețile lor la momentul oportun: tata avea deja o carieră construită și un nume consacrat, și de cele mai multe ori alegea familia în detrimentul carierei, mama a făcut o pauză pentru a se ocupa de creșterea și educația mea, iar
eu îi însoțeam peste tot. (zâmbește) Au știut să fie prezenți în viața mea în fiecare clipă.
Cum a gestionat Ioana Dichiseanu celebritatea părinților
Cum a fost relația cu părinții tăi, cum erau Ion și Simona Dichiseanu în intimitatea căminului lor, în afara scenei? Și cum ai gestionat celebritatea de care se bucurau și care, încă de la început, s-a răsfrânt și asupra ta?
Îmi aduc aminte că atmosfera din casă era aproape întotdeauna extrem de veselă, de pozitivă. Se cânta foarte mult, fără un motiv anume, se spuneau glume, se depănau amintiri. Nu pot spune că mi-a displăcut faptul că am deschis ochii în luminile reflectoarelor… Dimpotrivă, eram foarte împăcată și mulțumită de tot ceea ce trăiam și sunt conștientă și acum că mulți și-ar fi dorit să fie în locul meu.
De ce a renunțat Ioana Dichiseanu la actorie
Tu ai terminat UNATC, dar regie, nu actorie. De ce această alegere, mai ales că îți doreai să devii actriță
sau cântăreață?
Inițial, am vrut să dau admiterea la actorie, la UNATC. Adrian Pintea ar fi trebuit să mă pregătească pentru examene, dar ulterior m-am răzgândit, pentru că nu pot accepta roluri în care să existe scene intime. Am spus că nu mă reprezintă, și atunci am optat pentru regie, dar în sufletul meu tot muzica se afla.
Spuneai că ți-ai dorit dintotdeauna să faci muzică, dar compromisurile sunt mult prea mari. De ce e greu să-ți faci loc în industria muzicală din România? Până la urmă, ai reușit… Cum?
Exact ce am spus și mai devreme: e un mediu cu o strălucire extraordinară în lumina reflectoarelor, însă culisele nu sunt la fel. Se fac compromisuri de orice fel, dar eu am afirmat întotdeauna că îmi doresc să fac muzică pentru sufletul meu, neinteresându-mă ce e la modă sau ce se cere. Am vrut să fiu altfel. Având părinți celebri și făcând deja parte din această lume, să spunem că mi-a fost ceva mai ușor.