Cum au reacționat părinții Mariei Buză când a intrat la Facultatea de Teatru, în urmă cu 31 de ani: "Când le-am dat vestea cea mare, a început circul! Tata spunea că semăn cu el, mama..." / EXCLUSIV

Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!

Chiar dacă ai mai vorbit despre asta, mizez pe talentul tău fabulos de povestitor ca să aflu ce te-a atras în zona artistică. E adevărat, pe vremea noastră toate fetițele voiau să devină balerine… dar de ce dans, și nu muzică?

Nu sunt un povestitor bun. Deloc chiar. Dar dacă o spui tu, undeva-cândva poate am încântat pe cineva cu poveștile mele. „Sunt timidă, dar mă tratez. Dansul, pentru că mi-a fost mai la îndemână. Îmi plăcea să dansez, bine, și acum îmi place, îmi place mult mai mult să dansez decât să cânt, dar cu cântatul am dat lovitura! (Mult spus, dar sună bine.) Când eram mai tânără, când aveam să cânt la un spectacol, la vreun eveniment privat, mai mult dansam decât cântam. Nici prea multe cântări nu știam, și atunci ofeream un spectacol complex. Un adevărat show! Mă distram și mă distrez foarte mult când am evenimente.

Vezi galeria foto

Pe vremea mea, când eram elevă în clasa a șasea, împreună cu Lia Bugnar ne-am înscris la cursuri de balet la Școala Populară de Artă. După câteva luni am renunțat, că nu am mai avut bani să plătesc. Și apoi era greu și cu transportul, și părinților le era teamă să ne lase să mergem singure. Mă rog, atât a fost să fie! Un vis frumos! N-a fost să fie să urc pe poante și să port rochiță cu tul, ci să încalț pantofi de dans popular
și să îmbrac costum național. Din anul 1983, am fost membră a Ansamblului Doina Bucureștiului până în anul 1992. Aici am învățat munca în colectiv, corectitudine, disciplină, profesionalism și tot aici am învățat să iubesc muzica populară și folclorul românesc.

Citește și: Ce spune Maria Buză despre gelozia în cuplu, după 20 de ani de căsnicie cu soțul ei, George Pătrașcu: „S-au întâmplat și bune, și rele, eșecuri, împăcări… Bărbatul alege, femeia păstrează'. Și-au reînnoit jurămintele anul trecut / EXCLUSIV

Citește și: Cum a fost ajutată Maria Buză de Lia Bugnar să devină actriță și cântăreață: „De ea se leagă totul în viața mea, îi mulțumesc pentru tot. Îmi știe toate problemele, temerile…' / EXCLUSIV

Citește și: Andreea Bostănică, surprinsă în club alături de Abush, nepotul fostului președinte al Uzbekistanului. S-au afișat în ipostaze tandre, chiar sub privirile mamei influenceriței

Citește și: Tudor Chirilă, implicat într-un scandal cu un șofer, care a parcat pe trecerea de pietoni. Bărbatul i-a smuls telefonul din mână artistului: „M-a înjurat, am sunat la Poliție, dar fără succes'

Cum au reacționat părinții Mariei Buză când a intrat la Facultatea de Teatru

Părinții tăi nu au legătură cu acest domeniu… Cum au reacționat când ți-ai exprimat intenția de a îmbrățișa domeniul artistic? Și cum i-ai convins că ai talent în sensul ăsta?

Părinții mei, când nu se certau, că aveau obiceiul ăsta prost, erau niște persoane foarte haioase, cu simțul umorului, puși pe șotii și distractivi tare, de asta îmi și părea atât de rău și mă supăram, și nu știam cât de târziu să mă întorc acasă, tot să treacă timpul, să îi știu liniștiți, să nu îi mai văd certându-se. Mda. Tata nu mai este. A murit în anul când l-am născut pe Andrei. Acum 21 de ani. Când am intrat la Facultatea de Teatru, în anul 1993, și le-am dat vestea cea mare, a început circul! „Cu mine seamănă, dragă, talentată și deșteaptă, spunea tata. Mama: „Fugi de-aci, cu mine seamănă! Eu sunt talentată la film și fac glume, nu tu!.

Tata cânta la fluier și în tinerețe a fost și el în orchestra din sat de acolo, de unde era, și mândru tare se lăuda cu asta și se credea mai presus de mama. Le-am spus că îi iubesc pe amândoi și le moștenesc talentul amândurora. Mi-e dor de el! Mi-aș fi dorit să trăiască mai mult și să stea mai mult cu noi. Tata era croitor și mama – taxatoare la ITB. Acum mama este pensionară, are 89 de ani.

Maria Buză, amintiri prețioase din copilăria ei

Care sunt cele mai vii amintiri din copilăria ta? Din câte știu, ai învățat la internat și veneai acasă la
final de săptămână…

Nu, nu am învățat la internat. De la doi ani până la trei ani am fost la Căminul Săftica, la săptămânal. Mă duceau lunea și mă luau vinerea. Apoi, de la trei ani, la grădiniță, ca tot omul! Plângeam o zi întreagă până îmi reveneam. De fapt, era o jale în cor. Plângeam 60 de copii. Toți odată! Cred că pentru îngrijitoare ziua de luni era ziua lor cea mai grea. Greu, a fost foarte greu. Dar uite-mă, acum, la casa mea, televiziunea ta, teatrul lui și tot așa. Așa erau timpurile. Părinții aveau servicii cu program de dimineața până seara. Era greu să crești un copil mic. Dar m-am făcut mare și uite cum scriu despre asta cu un zâmbet în colțul gurii și nostalgie în suflet.

Maria Buză: „Populară am fost de când mă știu”

Cum ai fost ca liceană? Erai genul de fată populară, vedeta liceului?

Populară am fost de când mă știu. Da, așa era. La petreceri, la bairamuri, că așa spuneam noi, „hai să facem un bairam!, cântam, dansam, făceam tot felul jocuri, una-alta! Chiar petreceam. Mergeam și la discotecă, mai rar, dar mergeam. Îmi trebuia public, vorba aia. Că pe mine, când mă prindea dansul,
făceam cerc în jurul meu. Lumea se oprea și se uita la mine cât de frumos dansez. Nu mai îndrăznea nimeni să mai facă un pas. Ce timpuri! Ne-a trecut timpul frumos și am amintiri ce mi-au rămas în minte și îmi place să mă întorc în gând la ele și să le retrăiesc.

Urmărește-ne pe Google News