Cum își educă Augustin Viziru fiica de 4 ani. Îndrăgitul actor ne-a vorbit în paginile revistei VIVA! despre fetița lui și cât de grea este misiunea de tată: „cea mai grea meserie din lume, pentru că nu poți să fii superficial”, a subliniat el. De asemenea, ne-a mărturisit că, pe cât de răsfățată e, pe atât de bine cunoaște limitele pe care nu le poate depăși.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Viața ta personală a fost la fel de plină, ai trecut printr-o căsnicie destul de lungă, iar relațiile tale, existente și inexistente, au fost mereu un subiect dezbătut în mass-media… Ți-a dăunat celebritatea din acest punct de vedere?
Nu, nu, nu m-a afectat cu absolut nimic. (zâmbește) Viața mea personală nu prea o comentez… Nu mai contează ce-a fost! Ce-am făcut acum 20 de ani nu cred că mai este de actualitate acum, mai ales că fetița mea începe să crească, începe să citească, să vadă chestii și nu cred că ar trebui să vorbim despre lucruri pe care eu le făceam acum 20 de ani ca și cum le fac în ziua de azi, că așa reiese din presă…
Augustin Viziru, despre rolul de tată: „Cea mai grea meserie din lume, pentru că nu poți să fii superficial”
Dacă tot ai adus vorba despre fiica ta… La 40 de ani ai devenit tată, iar viața ta s-a schimbat la 180 de grade din acel moment. Vorbește-ne, te rog, despre Maria! Cum e să fii tată de fată?
Este, poate, cea mai grea meserie din lume, pentru că nu poți să fii superficial, să zici „lasă că nu știe, lasă că nu înțelege, lasă…. Adică eu nu sunt așa. Când sunt cu Maria, eu îi urmăresc privirea, îi urmăresc starea de spirit. Sunt atent la anumite detalii la care, probabil, mulți oameni nu sunt – este și un defect de-al meu –, dar, în același timp, eu doar mă uit, doar o supraveghez. Vreau să știe că sunt acolo, indiferent de situație, și doar ca s-o supraveghez. Sunt foarte atent la toate detaliile – eu, de exemplu, când ies cu ea în parc nu stau pe telefon, mă uit cum se joacă, cum interacționează cu copiii, cum reușește să se facă plăcută sau nu. Eu după ce stau cu fata mea o zi sunt legumă, ca să-nțelegi. Pentru că mă concentrez atât de mult și sunt atât de atent. Nu există telefon, de exemplu. Ea mai stă pe telefon, ca orice copil, că doar nu sunt eu vreunul din ăla să-i spun să nu stea pe telefon sau ceva de genul ăsta, dar, în mare parte, noi când plecăm din casă nu există telefon, avem activități. Dacă văd că se plictisește, inventez ceva.
Augustin Viziru: „Orice copil este oglinda părinților, iar ea îmi seamănă în proporție de 90%”
Fetița ta are cei mai frumoși și expresivi ochi pe care i-am văzut vreodată, iar tu spuneai că seamănă
cu mama ei. De la tine ce a moștenit? În ce măsură te regăsești în ea? cu mama ei. De la tine ce a moștenit? În ce măsură te regăsești în ea?
Da, nu știu dacă, din păcate sau din fericire, toți copiii sunt în oglindă cu părinții lor. Orice copil este oglinda părinților, iar ea îmi seamănă în proporție de 90%. Și eu îi tot explic: „Tu ești fetiță, tată, trebuie să fii ca o floricică, tată!. Ea e sprintenă, că și maică-sa e la fel, tot așa, energie bună. Sunt mândru de ea, am un copil fantastic, un copil minunat. E și bună, e și cuminte, și ascultătoare, e și glumeață, e și haioasă, știe și când să tacă, și când să vorbească. Mi se pare șocant. În urmă cu doi ani, nu știam cum să comunic cu ea și acum mi se pare extraor-dinar cum comunicăm.
Cum își educă Augustin Viziru fiica de 4 ani
Maria e născută în zodia Gemenilor, iar tu ești Leu. Teoretic, sunt două zodii compatibile… Practic, cine e șeful la voi în casă? Cine o răsfață mai mult pe Maria și cine-i spune și NU din când în când?
Nu știu ce să zic acum. Ideea este că ea are o limită, știe când nu mai e loc cu mine, de exemplu. Știe când mi se schimbă fața câteodată. Mă întorc așa cu spatele un pic, să nu mă vadă, și se cam potolește. E un copil foarte bun și știe și când nu e voie, știe și când trebuie. Dar au fost exerciții, fiindcă, până să ajungem la nivelul ăsta, plângea, nu înțelegea. Iar dacă ai răbdare și îi spui o dată și îi mai explici o dată și încă o dată, fără țipete, fără urlete, fără scandal, chiar dacă ție ți-e greu… Trebuie doar să ai răbdare, și aici din nou intervine biliardul, care m-a învățat să am răbdare.