Nu a debutat în „Liceenii', ci într-un film alături de Gheorghe Dinică și Emil Hossu, iar aceea fost șansa lui. Ștefan Bănică ne-a vorbit deschis despre perioada de debut, cum a perceput celebritatea la acea vreme și ce spunea tatăl său despre cariera lui actorie. S-a menținut în preferințele publicului timp de 30 de ani, dar susține că la mijloc nu e vorba despre o reţetă, ci doar despre credinţă şi respect. Desăre toate, artistul ne-a vorbit într-un interviu de-a dreptul savuros!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Ștefan, mă gândeam că Radu a început să fie cunoscut publicului cam la aceeași vârstă la care ai jucat tu în „Liceenii. Ce însemna celebritatea pe vremea adolescenței tale? Ce privilegii ai avut?
Depinde ce fel de celebritate aveai. Nu existau alte mijloace de expunere decât cinematograful şi televizorul, iar ultimul, cu limite. În cazul meu, am devenit cunoscut peste noapte, atât eu, cât şi colegii mei din „Liceenii. Într-un fel, era bine, iar în altul, nu prea. Era bine că te cunoştea şi te plăcea o grămadă de lume. Pe de altă parte, era o popularitate periculoasă, venită peste noapte, care putea să ţi se urce la cap, doar după un film.
Ștefan Bănică: „Ca privilegii, acum mi se par mărunte, dar atunci pentru mine erau wow’
Iar ca privilegii, acum mi se par mărunte, dar atunci pentru mine erau wow! La sfârşitul anilor 80, în restaurante ultima comandă se lua la ora 21, iar la braserii, ca să bei o bere, trebuia să comanzi şi de mâncare, culmea! Iar când mergeam cu colegii mei să bem câte o bere, după cursurile de la Institutul de Teatru, care se terminau pe la 8 jumătate seara, chelnerii ne recunoşteau şi mai stăteau după program pentru noi. Nu era tare? (zâmbește) Dar privilegiul real a fost că publicul ne iubea şi venea peste tot să ne vadă.
Ștefan Bănică: „Aveam 14 ani jumătate, iar când am ajuns pentru prima oară în platoul de filmare eram ca un burete’
Puțini sunt cei care știu că debutul tău nu a fost în „Liceenii, ci în filmul „Eroii nu au vârstă, în care ai jucat cu Gheorghe Dinică și Emil Hossu. Cum ai luat acel rol? Ce îți amintești de la filmări?
Aveam 14 ani jumătate, iar când am ajuns pentru prima oară în platoul de filmare eram ca un burete care absorbea tot. Nu trebuia să joc eu rolul principal, dar soarta a făcut ca băiatul din rolul principal să se îmbolnăvească după două săptămâni de filmare, aşa că trebuia înlocuit. S-au dat din nou probe, şi asta a fost şansa mea şi debutul meu în film, alături de nume mari ale cinematografiei româneşti. Era un film în care acţiunea din scenariu se desfăşura vara. Erau 12 episoade, scrise de Francisc Munteanu, iar eu tot serialul am jucat în pantaloni scurți. Numai că, la un moment dat, au trebuit filmate nişte secvenţe şi adăugate urgent la montaj, doar că eram în luna ianuarie. Iar afară erau minus 14 grade. Dar, nu-i aşa?, în film acţiunea se desfăşura vara!
Trebuia să mă urc noaptea într-un vagon de marfă şi să trag un alt copil după mine. Când s-a dat „motor la minus 14 grade, iar noi eram în pantaloni scurţi şi cămăşi, a fost ca în filmele de desene animate: am făcut doi paşi şi am rămas îngheţaţi. Ca să nu mai zic că, după ce m-am urcat în vagon şi i-am întins mâna celuilalt copil, să-l trag sus, de gras ce era, l-am şi scăpat. (zâmbește)
Citește și: Andreea Marin, noi declarații despre divorţul de Ştefan Bănică:„Mi-a fost frică’
Citește și: Scărlătescu și iubita, prima apariție împreună la TV.Chef-ul a dezvăluit cum l-a cucerit Doina Teodoru
Citește și: Minodora, adevărul despre despărțirea de Cătălin Arabu, în pragul nunții:'Am suferit când…'
Ștefan Bănică: „Tata mi-a dat multe sfaturi, unele dintre ele s-au pliat perfect pe personalitatea mea’
Care a fost momentul în care tatăl tău și-a dat seama că vei face carieră în actorie și ce ți-a spus?
Atunci când am intrat la Institutul de Teatru a fost momentul în care tata şi-a dat seama că vreau să fac într-adevăr meseria asta. Nu m-a ajutat absolut deloc cu pregătirea pentru Institut şi, atunci când am fost admis, respectul lui a fost cu atât mai mare. Şi din momentul ăla a fost interesat de absolut tot ce făceam. Tata a apucat să mă vadă în premiere la teatru şi filme, în show-uri de televiziune.
Din păcate, a prins doar un singur concert de-al meu. Dar în timpul ăsta mi-a dat multe sfaturi, unele dintre ele s-au pliat perfect pe personalitatea mea. Ele veneau din experienţa lui, care era colosală, dar e important să vezi ce ţi se potriveşte, pentru că era experienţa lui, nu a mea. Aşa le spun şi eu copiilor mei: „Eu vă dau exemple din experienţa mea, iar voi luaţi de la mine ce credeţi că e bun pentru voi.
Ștefan Bănică: „Poate de la tata aveam nevoie de confirmări’
Cum îți amintești momentele în care ai urcat pe scenă, alături de tatăl tău, comparativ cu momentele în care ai fost tu pe aceeași scenă cu Radu? Ce emoții te-au încercat?
N-am încercat şi nici nu încerc să compar aceste momente. E greu de descris în cuvinte genul ăsta de emoție, pe care am trăit-o alături de tata şi de băiatul meu pe scenă. E un amestec foarte puternic de sentimente. Poate de la tata aveam nevoie de confirmări, însă faţă de băiatul meu am simţit nevoia de a-l proteja.
Cum s-a menținut Ștefan Bănică peste 30 de ani în preferințele publicului
Eu cred că e adevărat că e ușor să ajungi în vârf, dar mult mai greu să te menții. Chiar tu, Ștefan, spuneai recent, într-un interviu, că acum sunt foarte multe vedete, din domenii total neașteptate. Cum crezi că ai reușit tu să te menții în preferințele publicului, mai bine de 30 de ani?
Nu cred că există o reţetă, e vorba despre credinţă şi respect. Credinţa cu care îţi faci profesia şi respectul cu care îţi tratezi publicul. Şi atunci cred că oamenii apreciază lucrul ăsta. Ţinând cont că au trecut atâţia ani de la debut, un spectacol în care joci sau cânţi poate fi o garanţie a calităţii pentru public. Evident dacă nu l-am dezamăgit. Şi eu sper că nu.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE APRILIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursa foto: Hepta, Instagram, arhiva personală