Îndrăgitul Andi Vasluianu ne povestea cu ceva timp în urmă despre evoluția sa în carieră de-a lungul anilor, precum și despre modul în care se raportează la celebritatea pe care și-a câștigat-o prin milioane de ore de muncă asiduă.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! MARTIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
Ai fost și ai rămas unul dintre cei mai apreciați actori români, iar CV-ul tău de invidiat e cea mai bună dovadă. Practic, ești pe o listă scurtă a actorilor pe care și i-ar dori orice regizor în filmele sale. Care
sunt calitățile care te recomandă și de ce crezi că ești atât de iubit de public?
Nu știu cât de iubit de public sunt, dar singura calitate în care cred este că încă învăț. E o curiozitate care a rămas nealterată. Sunt la fel de curios ca-n prima zi a acestei meserii. Am aceleași emoții ca atunci. Nu mă văd sigur pe mine. Sunt disciplinat, îmi place să-mi învăț textele și să fiu acolo. Dar curiozitatea e prima calitate pe care o am.
Secretul naturaleții pe scenă a lui Andi Vasluianu
Jocul tău este extrem de firesc, în fiecare rol pari de-acolo, cum se spune. Care este secretul naturaleții tale?
Asta e de la Dumnezeu, nu am lucrat deloc. Cred că vine și de acasă, cred că vine de la ai mei, care au fost onești în relație cu mine. Nu am fost contrafăcut, nu am primit educația care să-mi spună să mă afișez diferit în afara casei, am fost eu însumi.
Dacă stau să mă gândesc, e datorită familiei, părinților, în special, care sunt naturali, firești. E înnăscut, dar și crescut – am crescut la țară, unde oamenii se comportă așa cum sunt, cum simt, nu au filtre. Nu e un secret, așa a fost să fie. La vârsta asta, cred foarte tare că cel mai greu e să fii tu însuți când ești filmat sau ești pe scenă. Apare ego-ul care încearcă să ascundă defectele și cred că alea sunt magnetice.
Ce spune Andi Vasluianu despre mentorii săi
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la mentorii tăi și pe care dorești să-l transmiți mai departe generațiilor tinere de actori?
Gelu Colceag, primul profesor real de actorie, când am fost la particular, înainte să intru la stat, avea o vorbă care-mi plăcea și m-a urmărit – „Dacă gândești bine, vorbești bine – nu ai nevoie de exerciții de dicție. Dacă toate lucrurile sunt clare în capul tău, atunci și pelticul va deveni clar când va vorbi. De la Sandra Manu, am învățat disciplina și atenția continuă pe text, acolo se află tot. Asta e al naibii de important – un actor trebuie să știe atât de bine textul, încât să-l uite. De acolo vin toate secretele, toate lucrurile pe care oamenii nu le știu. Dacă spectatorii ar cunoaște textele înainte, cred că ar avea
niște păreri mai articulate despre ce se întâmplă acolo. Disciplina contează – ești ca un sportiv. Nu te antrenezi, ai plecat, dispari.
Andi Vasluianu spune că nu-și face meseria pentru celebritate
Cu celebritatea ce fel de relație ai? A fost vreun moment în care te-ai lăsat atras de mirajul ăsta al faimei, poate mai pe la începuturi?
Când ești puștan, la început, zici că e important, dar nu e deloc așa. Îți dai seama, cu trecerea anilor. Știi ce e frumos când ai familie, cum e în cazul meu? Poate să te cunoască toată lumea în afară, dar copiii îți arată că totul e o poleială, ceva ce nu există real. Singurul lucru care există cu adevărat e munca de la repetiții, bucuria care se naște acolo. Statul pe platoul de filmare, repetatul. Asta e bucuria acestei meserii. Spectatorii decid dacă are succes sau nu, îți dau nota maximă, dacă e cazul. Eu îmi fac meseria acum pentru mine și pentru bucuria de la repetiții și filmare, nu pentru celebritate.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/03/001-cover-212.jpg)
Ce urăște Andi Vasluianu la meseria de actor
Care a fost momentul de culme din cariera ta și care consideri că a fost cel mai mare rateu? E vreun rol pe care l-ai șterge cu buretele dacă ai putea? Dar vreun episod din viața personală?
Pe toate le-aș șterge și pe toate le iubesc! Ce iubesc la meseria asta e că e un love-hate constant. Cam așa funcționez eu, în relație cu mine. Sunt unele pe care le-aș șterge, dar știu că fac parte din evoluția mea, din încercările mele. Atât am putut la acel moment, atât am văzut. Ești cel mai bun în momentul ăla, atât poți. Atât mi s-a deschis mintea, spiritul. Ține foarte mult de moment această meserie. Dar în esență, ce iubesc asta și urăsc la meseria asta.