S-a lansat în muzică abia la 30 de ani, dar de atunci și până acum, la 71 de ani, Gabriel Dorobanțu a dovedit din plin că talentul nu are vârstă. Carismaticul artist, a cărui piesă iconică „Hai, vino iar în gara noastră mică! a încântat generații, ne-a vorbit în paginile revistei VIVA! despre dragostea sa pentru carieră, dar ne-a dezvăluit și detalii emoționante din viața personală într-un interviu de suflet.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI
Sunt deja 4 decenii de când îți încânți fanii cu vocea ta specială. De ce muzică și nu altceva?
Pentru că am descoperit în timp că muzica este o pasiune și că poate să fie un sprijin enorm în viață. Și nu numai în viața mea. În viața oricui, muzica poate însemna foarte mult, pentru că, în primul rând, înseamnă armonie și tot timpul avem nevoie de echilibru și cumpătare.
Cum și-a descoperit Gabriel Dorobanțu pasiunea pentru muzică, deși avea o altă meserie
Părinții te-au sprijinit în carieră? Știu că te-ai lansat mai târziu…
Părinții mei niciodată nu s-au opus voințelor mele și m-au susținut cât au putut, în sensul că s-au simțit mândri de ceea ce fac și au crezut că trebuie să fac ceea ce mi-am propus cu mult temei și încredere. Sigur că mi-au fost aproape, însă a trebuit să treacă timp până când să-mi concretizez dorințele. Mi-am dorit să mă pregătesc bine și chiar, la un moment dat, tata m-a întrebat cât mai plătesc profesori și fac pregătire până când ajung interpret. Pentru că el credea că lucrurile se fac bătând din palme, dar nu a fost să fie așa. Eu îmi doream să cunosc îndeaproape ce înseamnă munca pentru o asemenea activitate și să îmi împlinesc visul din copilărie de a ajunge vedetă.
Tu ai avut și o altă meserie? Că așa era pe atunci…
Bineînțeles. Pentru că, în familie, eu fiind un copil ascultător, care a învățat bine la școală, trebuia în primul rând să am în atenție pregătirea și meseria pe care trebuia să o urmez în viață. Sigur, a cânta era un moft, era o pasiune și doar atât, nu era un mijloc de existență solid. Și, de aceea, părinții mei nu că s-au opus, dar credeau de cuviință că mai întâi trebuie să rezolv această chestiune ce ține de traiul de zi cu zi.
Gabriel Dorobanțu: „A fost o perioadă când aveam și serviciu, eram și solist'
Mai târziu însă, ai ajuns să câștigi și din muzică. Când ai renunțat la job pentru a te dedica pasiunii tale?
A fost o perioadă când aveam și serviciu, și începusem să practic această meserie de solist vocal, cum eram încadrați atunci. Primeam bani pentru că interpretam cântece, seara, la barul de noapte, spre exemplu. Dar faptul că salariul era mai mare decât cel pe care îl primeam de la serviciul unde eram angajat, în urma funcției pe care o aveam, nu m-a dat peste cap. În continuare am făcut lucrurile în paralel, până când m-am convins că trebuie, la un moment dat, să renunț, pentru a putea să practic meseria care îmi dă mai mare satisfacțieși mă ajută și să îmi câștig existența.
Gabriel Dorobanțu a avut debutul pe scenă abia la 30 de ani
Debutul tău a fost abia la 30 de ani, în 1983, la Mamaia, cu o piesă a compozitorului Vasile Veselovski, care te-a trimis în top și acolo ai rămas…
Da, și ca să ajung acolo a trebuit să fac încă un an de pregătire cu doamna Camelia Dăscălescu, după pregătirea pe care o făcusem cu marea profesoară Florica Orăscu. Eu am aflat că domnia sa va fi în juriu la Festivalul Mamaia, iar evenimentul se relua după 10 ani de întrerupere. Pentru mine era important să fiu la acest festival, deoarece lumea știa că era rampa de lansare a interpreților tineri, și eu acolo știam că trebuie să bat, la ușile Festivalului Mamaia. Doamna Camelia Dăscălescu m-a primit să facem lecții particulare de canto și tot cu domnia sa am stabilit și cele două cântece pe care trebuia să le interpretez în concurs.
Am cântat „Ochii tăi, un cântec în premieră, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci. Toți tinerii participanți cântau cântece ale unor interpreți consacrați. Al doilea cântec a fost unul din repertoriul Marinei Voica. Premiul de la Mamaia, respectiv mențiunea primită, a fost doar startul unei curse pe care am câștigat-o. S-a întâmplat să fie așa și a fost bine, pentru că după aceea s-a difuzat la radio cântecul lui Vasile Veselovski și a plăcut mult publicului. Oamenii de la radio difuzau de foarte multe ori „Ochii tăi și alte câteva cântece pe care le înregistrasem mai înainte și, în felul acesta, am ajuns la televiziune. Cei de la televiziune au dorit să-l cheme pe tânărul care cântă un asemenea cântec. Așa am început să filmez și la televiziune.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE IULIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!