Cum și-au salvat mariajul Adrian Nartea și soția lui, Alina, după ce au fost la un pas de despărțire: "Cine crede că o căsnicie este ca cele din filmele de la Hollywood e un visător". Ce s-a schimbat după terapie / EXCLUSIV

Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!

Adi, tu și Alina trăiți de 14 ani o frumoasă poveste de dragoste. Nici voi nu ați fost, însă, ocoliți de momente de cumpănă… Chiar tu ai mărturisit că ați fost la un pas de despărțire, în perioada în care făceai parte din serialul „Vlad. Ce s-a întâmplat atunci, de ce ajunseserăți, practic, pe marginea prăpastiei?

Este mult spus „marginea prăpastiei, dar, ca în orice cuplu, sunt perioade și perioade în care lucrurile nu merg ca pe roze. Nici noi nu suntem scutiți de perioade din astea. Perioade în care eu sunt mult plecat de acasă, cu foarte multă energie și concentrare îndreptate către sfera profesională și, implicit, fără energie și concentrare îndreptate către familie. Și, bineînțeles, neajunsuri neexplicate și neexprimate din lipsă de
timp și comunicare și de partea cealal-tă. Automat, se ajunge la o desincronizare. Important este să identifici și să îți dai seama ceea ce ești și mai ales ce-ți dorești de la viitorul tău. Și cu lucrurile astea deschise, pe masă, sigur se ajunge la o soluție. Cine crede că o căsnicie este ca cele din filmele de la Hollywood este un visător. O căsnicie implică muncă, implicare, asumare. Și faptul că orice nevoie și dorință ai avea față de partener este exact ceea ce nu poți tu oferi. Da, este încâlcită ideea asta, dar, odată ce îți dai seama de ea, deja ai făcut un pas spre a fi mai bine.

Cum și-au salvat mariajul Adrian Nartea și soția lui, Alina

Cât de greu v-a fost să vă salvați căsnicia? Ați făcut chiar și terapie de cuplu… Credeți că asta v-a ajutat?

Evident că a ajutat. Să-ți exprimi doleanțele și tot ceea ce simți față de partener în fața cuiva îţi oferă şansa să îţi dai seama cât de orbit de durere poți să fii. Iar durerea să nu vină de la partener, ci din alte părţi, şi tu să proiectezi acasă. Să te trezești la realitate, să îţi dai seama că varianta ta de poveste este doar jumătate din toată povestea, să reuşești să asculți şi să lași durerea şi supărarea deoparte, să poți să te înțelegi, indiferent care ar fi soluția finală, de asta ai nevoie de terapie de cuplu. Noi am avut norocul că ne-a lovit criza odată cu pandemia şi, cumva, am fost forţaţi să ne reglăm mai bine, iar asta ne-a ajutat.

Citește și: Adrian Nartea a povestit cum a decis să facă echipă cu nepotul Monicăi Davidescu, Cosmin Vîjeu, la Asia Express: „Participarea nu a fost plănuită, dar a stat pe masa mea de oportunități aproape 8 luni' / EXCLUSIV

Citește și: Cătălin Botezatu îl susține pe Adrian Nartea, fostul lui manechin, la Asia Express: „Mă face să mă simt mândru că băieți și fete cu care am colaborat au ajuns departe’

Citește și: Povestea de dragoste dintre Denisa Tănase și Cătălin Cazacu: s-au cunoscut după divorțul artistei de primul soț și au fost împreună aproape un an / Cum se înțeleg astăzi: „Eu sunt aici, ea e milionară. N-am avut…’

Citește și: Dezvăluiri neștiute despre începutul relației dintre Monica și Irinel Columbeanu. Mihai Albu: „A încălțat-o, a îmbrăcat-o și după a scos-o în lume’

Ce s-a schimbat în relația lor, după venirea pe lume a mezinei lor, Petra

Petra, mezina familiei, a ajuns în viața voastră chiar în acea „perioadă de criză. Cum v-a schimbat venirea ei pe lume?

Cumva, Petra a apărut după ce s-a încheiat, să îi spun aşa, perioada de criză. A fost ca o încununare a împăcării şi a fost cu bucurie din toate părţile şi asumarea unui nou drum.

Mulți parteneri recunosc că, odată deveniți părinți, ajung să se neglijeze unul pe celălalt. Ai simțit asta
vreodată în relația voastră? Cât de important este echilibrul?

Evident că, odată deveniţi părinţi, ajungi să îţi neglijezi partenerul, mai ales că focusul tău, în special cel al mamei, este pe copil. Iar rolul tatălui este să susţină această relaţie a mamei cu copilul, să le ofere siguranţă, un bun trai şi o bună creştere. Astea sunt rolurile şi e normal să se întâmple lucrul ăsta. Pentru că, dacă nu se neglijează unul pe celălalt, cumva ajung, într-o oarecare măsură, să neglijeze copiii, și atunci e și mai complicat. E un schimb de atenţie care se petrece, dar dacă, până în momentul în care apare copilul, părinţii au o relaţie solidă şi sedimentată, această „neglijare, cu ghilimelele de rigoare, a unuia faţă de celălalt nu este decât o amânare a lucrurilor. Dacă ajungi să conştientizezi lucrurile astea, poţi să ai şi echilibru.

CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE SEPTEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!