Dana Rogoz, dezvăluire în premieră! A fost victima abuzului în adolescență: ”Nu o să uit senzația pe care o aveam când un bărbat se lipea cu corpul lui de spatele meu”

Dana Rogoz este una dintre cele mai urmărite actrițe în această perioadă, după ce filmul în care joacă , ‘Mo’, a intrat în cinematografe. Pe fondul subiectului filmului, ce sondează abuzul sexual, Dana a făcut dezvăluiri incredibile despre experiențele neplăcute prin care a trecut cu bărbați.

Dana Rogoz trece printr-una dintre cele mai agitate și deopotrivă ferici­te perioade din viața ei. Cei 34 de ani pe care tocmai i-a împlinit au prins-o ocupată cu lansarea în cine­ma a filmului „Mo, regizat de soțul său, Radu Dragomir, unde are rolul principal și scene dificile.

Dana Rogoz, dezvăluiri șocante din adolescență

Pelicula inspirată dintr-un caz real urmărește experiența a două studente, interpretate de Dana Rogoz și Mădălina Craiu, prinse în timp ce copiau de profesorul interpretat de Răzvan Vasilescu. Profesorul le invite la el acasă, unde fetele sunt supuse unui ‘examen’ neașteptat.

Pe fondul subiectului filmului, Dana Rogoz ne-a povestit propriile experiențe neplăcute, nu puține la număr, despre abuzuri de putere și abuzuri sexuale.

Pe fondul subiectului filmu­lui, dar și pe fondul mișcărilor din ultimul timp, precum #metoo, trebuie să te întreb dacă ai fost vreo­dată în pericol de a fi obiec­tul unui abuz de putere. Sau al unui abuz sexual.

Cred că sunt un caz particu­lar, tocmai pentru că am cres­cut de mică în această lume și mi-am câștigat un anumit sta­tut. De multe ori m-am simțit protejată de alți oameni cu mai multă experiență de viață, care m-au avertizat în privința anumitor aspecte, pe care poate că, la o anumită vârstă, nu le puteam anticipa. Și mai cred că mulți nu și-au permis să încalce anumite limite, toc­mai pentru că îmi cunoșteau parcursul. Dar asta nu în­seamnă că, odată cu acest rol, nu mi-am adus aminte de multe situații în care m-am simțit neajutorată, dezgustată sau speriată chiar. Cred că ori­cine din generația mea care a călătorit cu autobuzul în peri­oada liceului, de exemplu, are ceva de spus despre acest su­biect. Eu nu o să uit senzația pe care o aveam când un băr­bat se lipea cu corpul lui de spatele meu, sub pretextul că e foarte aglomerat, iar eu nu știam cum să mă retrag, cum să îmi schimb poziția, ca nu cumva să îl fac tot pe el să se simtă prost. Tot mie îmi era rușine de gândurile și temerile pe care le aveam, căci nu fuse­sem învățată că am dreptul să mă întorc și să îi spun pe un ton calm: „Stop! Vă rog fru­mos să vă retrageți doi pași! Și ar mai fi claxoanele, ridica­tul fustei, pus mâna în fugă pe sâni sau fund… care în perioa­da adolescenței erau cumva atât de uzuale, încât nici nu puteai să te plângi de ele. Și nu, nu ne plăceau, așa cum cred unii. Dar nu aveam poate suficient curaj pe atunci să pu­nem limite, pentru că societa­tea nu ne învățase asta și nici nu ne oferise un context priel­nic. Dar eu cred că lucrurile se vor schimba în bine, încet (uneori simți că mult prea în­cet), iar viitoarele generații se vor simți mai protejate și mai corect înțelese.

Foto: PR, Instagram