De ce a ales Sanda Ladoși muzica, deși se pregătea să devină învățătoare și o atrăgeau medicina și teatrul: "Nu a fost să fie. Dar pentru mine era o mare onoare să urc pe aceeași scenă cu Mihai Constantinescu, cu Mirabela Dauer, cu Cornel Constantiniu, a fost extraordinar" / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI

Sanda, ești o artistă cu un background impresionant și, privind în urmă, trebuie să te întreb: de ce
muzică și nu altceva? Simți că a fost ceva predestinat?

Dacă stau bine să mă gândesc, nu știu dacă eu am ales muzica sau ea pe mine. Pentru că muzica a existat în educația mea de la o vârstă foarte fragedă. Eu, cumva, am fost adusă pe această cărare începând din grădiniță, când am devenit solistul corului, solistul grupului, și apoi în școală, și așa mai departe… De fapt, cred că ea m-a ales pe mine. Pentru că eu nu am gândit muzica niciodată ca pe o carieră, ci ca pe o formă de a-mi petrece plăcut timpul. Și, mai ales, de a umple sufletul de bucurie. Pentru că eu, noi, ca generație, cel puțin la vârsta aceea, nu gândeam: „Doamne, când am să mă fac mare cântăreață și am să câștig o mulțime de bani…. Cam acesta este mentalul din ziua de astăzi, pentru că, din păcate, zona asta cam acolo tinde. Or, ceea ce am trăit eu a fost o imensă bucurie.

Vezi galeria foto

Citește și: Sanda Ladoși, despre ajutorul primit de la Mihai Constantinescu la începutul carierei: „A fost un alt înger de lumină”

Citește și: De ce a trăit Sanda Ladoși cu frica de moarte, în copilărie: „Fratele meu a întreținut starea de teamă. Erau permanentele discuții ale războiului…'

Citește și: Ce cadou special i-a făcut Marcel de la Insula iubirii logodnicei sale, când va avea loc nunta și ce rochie de mireasă va purta Armina Grigoraș: 'Simplă, elegantă, fără paiete… '/ EXCLUSIV

Citește și: Ce promisiune și-au făcut Victor Slav și iubita lui, Selina, înainte să plece la Asia Express: „În general, cuplurile se ceartă cel mai des. Noi…'

Sanda Ladoși: „În momentul în care urcam pe scenă mă simțeam bine”

În momentul în care urcam pe scenă mă simțeam bine, și asta însemna, de fapt, cel mai mult. Era important ca sufletul meu să fie împlinit, și era. Dar, repet, fără a gândi-o ca pe o viitoare carieră. Nici nu am putut să îndrăznesc să gândesc că asta va fi meseria din care eu voi trăi. Dacă stau să mă gândesc, până la urmă asta este sursa mea de existență. Și atunci, dând filmul înapoi, practic primul pas pe care l-am făcut în sensul acesta a fost din punct de vedere vocal, după aceea instrumental, pentru că în clasa I am urmat cursurile de pian, în Târgu Mureș.

În jur de patru ani am studiat pianul. După care, cinci ani am studiat chitară clasică, apoi patru ani canto, muzică ușoară, asta la o vârstă mai măricică, pentru că, la vremea respectivă, profesorii de canto nu lucrau voci pe care să le cultive decât când intrau în perioada de maturizare, pentru a nu le deforma, a nu le strica dezvoltarea. Acum însă, toată lumea face canto de la vârstă foarte mică, vocile pot fi stricate, pentru că nu știi pe mâna cui încapi, și uite așa, o altă nebunie a zilelor noastre. La vremea respectivă, am participat la o mulțime de festivaluri, pentru că atunci așa se purta. În afară de marele festival Cântarea României, existau festivalurile interjudețene și am participat la destul de multe, cam prin liceu. Aveam în jur de 15 ani și eram cumva vedetă locală în județul Mureș. Când marii artiști ai României și-au ținut concertele în zonă, m-au „racolat ca un fel de deschizător de spectacole. Eram prima care urcam pe scenă și deschideam spectacolul. Iar pentru mine, îți dai seama, era o mare onoare să urc pe aceeași scenă cu Mihai Constantinescu, cu Mirabela Dauer, cu Cornel Constantiniu. Am fost cu mulți artiști grei în spectacole. Iar pentru mine, să mi se dea așa o importanță, la vârsta aceea, a fost extraordinar. Practic, eram un copil. Cel puțin în generația de atunci eram foarte copilăroși. Și o asemenea oportunitate a fost excepțională și mi-a dat așa un elan în a face și mai mult, în a mă pregăti și mai mult.

De ce a ales Sanda Ladoși muzica, deși se pregătea să devină învățătoare și o atrăgeau medicina și teatrul

Dar, în continuare, eu muzica nu vedeam ca pe o carieră, pentru că eram la Liceul Pedagogic, mă pregăteam pentru a fi învățător, iar când am terminat liceul deja eram în pregătiri, deoarece mă atrăgeau două zone aflate la extreme: teatrul și medicina, adică tusea și junghiul. (râde) Și eram foarte nehotărâtă, pentru că îmi plăceau amândouă. Acolo mi-ar fi plăcut să fac carieră, dar uite că nu a fost să fie. Iar teatrul era cumva legat de scenă și de zona aceasta, pe care o frecventasem ca hobby înainte.

Sanda Ladoși: „După Festivalul de la Mamaia a început o ascensiune extraordinară”

Doar că în 1987 am participat la Festivalul „Steaua fără nume, pentru mine a fost cumva prima fază la nivel profesionist, iar în 1988, la Festivalul de la Mamaia, unde am obținut premiul 1. Practic de acolo a început o ascensiune extraordinară, la care nici nu visam. Mi s-a propus să rămân în București pentru a putea să mă dezvolt pe mai departe în domeniul acesta, și uite cum s-a ales praful și de medicină, și de teatru, pentru că, angajându-mă în București, m-am axat pe muzică. Nu am ales-o eu, ea m-a ales pe mine și probabil că aceasta a fost misiunea mea personală. Dumnezeu m-a tot împins către ea prin diverse acțiuni care m-au atras în mrejele sale.

Urmărește-ne pe Google News