Dorina Lazăr a povestit de ce a fost "nefericită" când a aflat că va avea un frate vitreg și cât de mult s-a schimbat relația lor între timp. Îndrăgita actriță a avut o viață de film și ne-a povestit în urmă cu ceva vreme în paginile revistei VIVA! cum a reacționat, pe când avea 13 ani, în momentul în care a aflat că va avea un frate vitreg. Din cauza întrebărilor incomode ale oamenilor, a fost extrem de reticentă, însă cu timpul lucrurile s-au schimbat la 180 de grade.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Nu pot să nu amintesc de rolurile din „Gaițele, „O noapte furtunoasă, „Conu Leonida față cu reacțiunea, dar și de iconicul, pot să-i spun, rol din filmul „Angela merge mai departe. Ipotetic, dacă ați fi avut de ales între teatru și film, la ce v-ați fi oprit?
Nu m-aș fi oprit, le-aș fi făcut pe amândouă. (râde) Eu am început să fac film foarte târziu. Trecuseră nouă ani de teatru regional, eram la Giulești, nimeni nu mă invita să fac film. Și știți cât eram de nefericită? La un moment dat, eram la 2 Mai și stăteam pe plajă. 2 Mai pe vremea aceea era foarte căutat. Nu venea multă lume, dar era un loc în care puteai să stai singur, era puțină lume pe plajă și venea lumea bună. Și erau acolo Mihnea Gheorghiu, care era directoru Cinematografiei, și Gogu Rădulescu, distins om de stat, în conducerea Guvernului. Se plimbau pe malul mării, discutând cine știe ce chestii, și eu îi priveam, la 10 metri de ei. Și mă gândeam: „Dacă mă ridic acum, mă duc la Mihnea Gheorghiu și-i dau două perechi de palme și-i spun: «Eu sunt Dorina Lazăr, actriță de nouă ani de zile, care n-a făcut film! Vreau să fac film!». (râde) Pe urmă s-a întâmplat că a făcut Geo Saizescu „Păcală și acela a fost debutul meu.
Dorina Lazăr: „Mi-e greu să aud un limbaj din ăsta deocheat pe scenă”
La un moment dat, ați comparat teatrul cu un iubit la prima întâlnire… de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Aveți la fel de multe emoții după 60 de ani pe scenă?
Da, și-acum am emoții. Și eu cred că asta-i bine. Aveam emoții la afișarea fiecărei distribuții, și la Regional, și la Giulești. Doamne, dacă eram în distribuție, nu exista nimic mai minunat! Pentru mine, ziua perfectă arăta așa – la 8 dimineața la radio până la 10, de la 10 repetiție și seara spectacol. Era summumul de fericire.
Ce e diferit acum în teatru față de perioada în care ați debutat? Știu că, la un moment dat, ați luat public atitudine împotriva limbajului suburban folosit uneori pe scenă…
Pentru generația mea este mai greu, chiar dacă eu sunt spurcată la gură în viața de toate zilele, adică nu mi-e rușine să trag o înjurătură între prieteni… Dar mărturisesc că mi-e greu să aud un limbaj din ăsta deocheat pe scenă, pentru că cred în menirea teatrului, a actului artistic, a cărților, a filmelor, cred în menirea lor de a educa, de a șlefui, de a te ridica. Să știți că eu am suferit foarte mult și sufăr în continuare, și poate să mă înjure oricine, pentru calitatea joasă, atât amar de ani, a emisiunilor „Vacanța Mare, dar și a altor emisiuni. Sigur că vremurile s-au schimbat, dar ni se spune că asta place poporului. Nu-i adevărat! Place poporului, dar poporului trebuie să-i placă și scena meseriașilor din „Visul unei nopți de vară. Și atunci hai să-ncepi cu scena asta, care-i pe înțelesul lor, și să ajungi la tot spectacolul. Nu începi cu Shakespeare, dar începi cu pilde, începi cu fabule. Nu cred că trebuie să coborâm la nivelul cel mai de jos de înțelegere, ci să încercăm să șlefuim oamenii, să-i ridicăm un pic.
Dorina Lazăr a povestit de ce a fost „nefericită” când a aflat că va avea un frate vitreg
Ați trecut prin multe de-a lungul vieții, dar momentul în care a venit pe lume fratele dumneavoastă vitreg cum l-ați perceput? Trebuia să împărțiți dragostea părintească…
Am fost foarte nefericită când s-a născut fratele meu. N-a existat această poveste cu dragostea părintească. Eu nu-mi aduc aminte ca tata să mă fi luat în brațe sau să mă fi sărutat vreodată. Îmi punea așa o mână pe umăr sau pe creștetul capului. El fiind, altfel, un om tare bun. Eu aveam 13 ani când s-a născut fratele meu și am fost foarte nefericită din cauza prostiei oamenilor, care mă întrebau: „Na, Dorină, acu ce te faci că se naște frate-tău? Ce era, se năștea un copil?! Dovadă că acum am rămas numai noi doi, și el e pensionar. Am avut grijă de el când a rămas șomer. A lucrat la mină și, când s-au închis minele, a rămas pe dinafară. Am avut grijă și de maică-mea, a trăit până la 90 și ceva de ani.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/02/c1-001-cover-49.jpg)
Dorina Lazăr: „Eu am avut noroc în viață”
Dacă ați avea posibilitatea să schimbați ceva din trecut, care ar fi acel lucru? Aveți vreun regret?
N-aș schimba nimic, lucrurile au fost cum ar fi trebuit să fie. Eu am avut noroc în viață. Dumnezeu m-a ferit de lucruri grave. Dac-am fost în impas, până la urmă am izbândit… Și le sunt recunoscătoare lui Dumnezeu și familiei mele pentru constituția fizică și puterea pe care le am. Poate că aș schimba un
singur lucru… ca să nu fi murit așa devreme Mihai.