Episodul care a făcut-o pe Doinița Oancea să se răzgândească, deși nu avea în plan actoria. Actrița ne povestea cu ceva timp în urmă cum un telefon i-a schimbat complet viața. A terminat Facultatea de Jurnalism și avea alte planuri, însă destinul i-a fost altul, iar actoria i s-a potrivit mănușă. De asemenea, actrița ne-a vorbit și despre relația cu Gheorghe Visu și Carmen Tănase, dincolo de camerele de filmat.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI GRATIS, AICI!
Doinița, ești una dintre cele mai iubite actrițe din România, așa că mi-ar plăcea să ne povestești mai multe despre debutul tău în actorie. Ai terminat Facultatea de Jurnalism și părea că ai planuri mari în domeniu. Ba chiar ți-ai înființat propria firmă de PR. Ce te-a făcut să te răzgândești și să o iei pe alt drum? Când ți-ai dat seama că vrei să fii actriță, de fapt?
Mi-am dat seama că vreau să joc abia după ce am făcut-o. (zâmbește) Meseria m-a ales pe mine, am mai spus asta! Nu aveam nimic în plan legat de actorie. Terminasem, așa cum ai spus, Facultatea de Jurnalism și Filosofie, perioadă în care am activat ca hostess și promoter, apoi am lucrat în cadrul unei companii de spectacole. Pasiunea mea, dansul, m-a dus acolo, în ideea în care urma să se pună în scenă un spectacol mare la Sala Palatului și făceau un casting. Acolo, pe lângă dansatoare, am ajuns și director adjunct al companiei.
Episodul care a făcut-o pe Doinița Oancea să se răzgândească, deși nu avea în plan actoria
De acolo, viața m-a purtat către altceva – mai exact, am aplicat la o bursă pentru niște studii postuniversitare (ramura sociologie, specializarea: Gender Studies, 10 luni) la Central European University. Bursă pe care am și primit-o, și am plecat. Înainte să plec din Budapesta, am avut o „convorbire cu Dumnezeu! Mă plimbam, seara, cu prietena mea de acolo, „Ionescuța, cum o alintam eu. Și, în seara respectivă, făceam noi o retrospectivă a lunilor petrecute acolo și ne gândeam la ce o să facem acasă. Iar eu mă „plângeam ei că nu mă văd stând într-un birou, că nu e zona mea, că sigur nu mi-ar plăcea. Eram în apropierea unei pasarele, iar Ionescuța mi-a zis: „Oncica, așază-te aici, uită-te sus și spune-i lui Dumnezeu ce-ți dorești!. Am făcut întocmai, m-am așezat, m-am uitat spre cer și am spus: „Doamne, nu știu exact ce vreau, dar în zona artistică cred.
Ne-am întors în România. Drumul meu încă nu era foarte clar. Îmi găsisem un job la o firmă de construcții, ca asistent manager, însă fix în aceeași zi am primit un telefon de la fostul meu șef (de la compania de spectacole), care mă întreba dacă aș vrea să merg la un casting pentru un serial! Am zis DA ca să nu refuz, fiindcă, efectiv, nu aveam nicio așteptare… Și de acolo continuă povestea pe care cred că o știe deja toată lumea. Dumnezeu a făcut în așa fel încât eu să ajung pe drumul ăsta. Probabil că asta trebuia să fac în viața asta, doar că eu nu mă prinsesem. (zâmbește) Firma de PR am înființat-o mult mai târziu, pentru că aveam și încă am această pasiune de a da viață ideilor – ale mele sau ale altora –, de a organiza evenimente, de a găsi modalități interesante de promovare; cumva, este tot o latură creativă a mea.
Cum se înțelege Doinița Oancea cu Gheorghe Visu și Carmen Tănase
Cum a fost să joci alături de Carmen Tănase și Gheorghe Visu? Ai primit vreun sfat prețios de la ei? Chiar, în ce relații ați rămas?
Nu știu dacă îmi vine acum în minte un sfat prețios, însă faptul că am beneficiat ani de zile de prezența lor, că am putut să îi observ la repetiții, la filmare, că am jucat alături de ei cu siguranță este un mare plus pentru mine. Sunt în relații foarte bune cu ei și le voi spune toată viața „tăticu și „mămica. Îi iubesc, îi admir, îi respect și ca oameni, și din punct de vedere profesional.
Ce compromis a făcut Doinița Oancea pentru carieră
Bănuiesc că tu și colegii tăi ați trecut prin multe peripeții la filmări… Într-un episod, Octavian Strunilă, cel care ți-a fost soț în serial, a trebuit să-ți dea o palmă. Chiar el declara că, din cauza loviturii, ți-a țâșnit sângele din gură… Ce compromisuri ai făcut pentru carieră?
Cred că cel mai mare compromis a fost timpul! Timpul dedicat meseriei, zilele în care plecam de acasă dimineața și mă întorceam seara. Dar arta cere sacrificii! Și cred că, până la urmă, oricărui job/ pasiune îi dedici timp, dacă îți place mult!