Soprana Irina Baianț recunoaște că a vrut să renunțe la pian, deși a început studiul de la vârsta de 3 ani: "A fost mâna destinului, care nu m-a lăsat să renunț la muzică. Atunci am trecut la canto....". Ce spune despre pasiunea ei pentru muzica clasică / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI GRATIS, AICI!

De mult voiam să găsesc personalitatea potrivită pentru a demonta niște tipare, clișee și prejudecăți de care încă ne lovim. Și cum tu ești o femeie superbă, extrem de talentată și deșteaptă… Bingo! Dar, până atunci, hai să pornim cu începutul, pentru că ne dorim cu toții să te cunoaștem mai bine! La ce vârstă ai pornit pe drumul acesta al muzicii și cum a început totul?

La 3 ani, am povestit acest lucru de multe ori. Am început studiul pianului la vârsta de 3 ani, muzica mi-a umplut toată lumea interioară și continuă și acum să o facă.

Vezi galeria foto

Citește și: Cum și-a cunoscut soprana Irina Baianț iubitul, pe stomatologul Alex Meroiu: „La acel moment, el era într-o relație. Am stat de vorbă în acea după-amiază destul de mult, i-am apreciat…' / EXCLUSIV

Citește și: Cum a ajutat soprana Irina Baianț o fetiță de 10 ani, deja încercată de greutăți: Marina e povestea unui om mare într-un corp atât de mic'

Citește și: Sorin Bontea, Florin Dumitrescu și Cătălin Scărlătescu i-au acordat Andreei Esca primul interviu după întoarcerea la PRO TV: „Chiar ne-a fost foarte, foarte dor de voi. Au trecut anii peste noi…”

Citește și: Cum arată iubita fiului lui Adrian Enache și ce cadou i-a făcut artistului, de ziua lui. Solistul și-a serbat ziua pe scenă și a avut parte de o mulțime de surprize: 'Am râs, am plâns, am dansat…' / EXCLUSIV

Irina Baianț: „În casă se asculta muzică clasică, dar ai mei niciodată nu m-au forțat să studiez”

Te rog să ne vorbești despre părinții tăi, despre copilăria ta! Din câte știu, ești bucureșteancă și faci parte dintr-o generație care a fost mai puțin afectată de gadgeturile smart… Cum te distrai pe vremurile alea?

În general, mă distram studiind și învățând. Nu am avut deloc timp liber în copilărie și îmi plăcea asta pentru că, altfel, m-aș fi plictisit. Nu am tânjit după ore în parc sau prin spatele blocului cu ceilalți copii, eu chiar mă simțeam bine cu tot ce făceam, adică multe ore de muzică și alte activități extracurriculare la care mă duceau ai mei.

Cine ți-a insuflat această pasiune pentru muzica clasică? Ai fost atrasă de la început de ea sau, ca orice fetiță, îți doreai să fii… JLo?

Mi-a plăcut dintotdeauna. În casă se asculta muzică clasică, dar ai mei niciodată nu m-au forțat să studiez sau să aleg acest drum. A fost complet asumată alegerea mea.

Irina Baianț recunoaște că a vrut să renunțe la pian

Ai făcut Liceul de muzică George Enescu, unde ai studiat pianul până aproape de absolvire. Cum ai ajuns la canto clasic? Și cum a fost pentru tine viața de liceană? Mai aveai timp de ieșit cu prietenele sau cu vreun băiat la film, așa cum făceau colegii de la liceele cu profil uman sau real?

A fost mâna destinului, care nu m-a lăsat să renunț la muzică. A existat un moment în care am vrut să renunț la pian, și atunci am trecut la canto, doar pentru că era singura disciplină, „instrument muzical, la care puteam să absolv liceul. Nu e pentru cine se nimerește, ci pentru cine se potrivește.

Irina Baianț: „M-au inspirat debutanți cu experiență mai mică decât a mea”

De-a lungul carierei, ai cântat prin toată Europa și nu numai, ai avut roluri memorabile în operă, operetă și musical, dar și o mulțime de distincții la zeci de concursuri naționale și internaționale. Care sunt rolurile de care ești cel mai atașată? Și nu în ultimul rând, ce personalități alături de care ai cântat ți-au marcat cariera?

Am cântat alături de mulți oameni extraordinar de mari, dar nu am o ierarhie a celor ce mi-au schimbat viața. Nu pot spune că unii au făcut-o mai mult decât alții, pentru că fiecare m-a impactat într-un fel și am adăugat plusvaloare spiritului și conștiinței artistice prin orice colaborare sau întâlnire. Am învățat de la oameni cu care nu mă înțelegeam prea bine mult mai mult decât de la cei pe care îi admiram. Viziunea mea asupra scenei este puțin diferită, în sensul în care, până la proba contrarie, suntem egali. M-au inspirat debutanți cu experiență mai mică decât a mea, uneori mai mult decât maeștrii consacrați. Important e să rămâi deschis tuturor celor pe care îi ai în jur și să accepți ce ai nevoie să primești din fiecare experiență.

Urmărește-ne pe Google News