Pare fragilă și sensibilă, dar Lidia Buble este, de fapt, un munte de ambiție și de perseverență. Rezistă cu stoicism în fața tuturor provocărilor vieții și iese învingătoare din orice luptă, semn că drumul ei este, după cum bine ea însăși susține, unul binecuvântat. Nimic nu pare să o doboare, iar greutățile care-i apar în cale sunt menite să o învețe să fie și mai puternică, și mai descurcăreață. VIVA! v-o prezintă acum pe noua Lidia Buble, după un început de an definitoriu în destinul ei, de femeie.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Lidia, ce mai faci? Nu am mai vorbit de mult și uite că au trecut șapte luni deja din acest an… Cum a fost anul 2020 pentru tine, până acum?
Am avut foarte multe planuri pentru 2020. Din păcate, la fel ca pentru toți ceilalți, și pentru mine acest an a fost total neașteptat, atât în ceea ce privește planurile de dezvoltare în carieră, cât și în ceea ce mă privește personal.
Din punctul meu de vedere, pot afirma cu deplină convingere că a fost anul schimbărilor. Cât de greu ți-a fost să te adaptezi la tot ce s-a întâmplat?
Încă nu am terminat adaptarea, însă, încet-încet, împreună cu întreaga mea echipă, știu că putem face posibil acest lucru. În acest moment, poate că sunt mai atentă în privința cheltuielilor și, cu siguranță, prioritățile mele s-au schimbat.
N-am putut să nu remarc faptul că, ori de câte ori prinzi ocazia, dai o fugă la Deva, la familia ta. Spune-mi, cum te răsfață părinții tăi? Cum decurge o zi când ești acasă, la părinți?
Depărtarea este singura chestiune care ne cam încurcă în timpul anului, iar atunci când am puțin timp sau drum în zonă, dau o fugă până acasă și, dacă surorile mele sunt acolo, atunci totul arată exact ca în copilărie. Supa de pui cu tăiței de casă și prăjiturile mamei mă fac să mă transpun în acei ani, de fiecare dată.
Spune-mi drept, se mai întâmplă și să te dojenească?
Nu neapărat dojeneală. Mai nou, toată lumea oferă diverse învățături sau predici pe care le-am auzit și în biserică și care, parcă acum, de când am trecut de 27 de ani, sunt mult mai importante, intens trăite și simțite.
Tu ce relație ai cu ei… cât de profundă este? Joacă părinții tăi și rol de psiholog, atunci când ai o pasă sau o perioadă mai proastă?
Noi obișnuim să mergem la pastor, nu la psiholog și da, este normal ca tatăl meu și fratele, care l-a urmat la slujba bisericii, să fie și buni sfătuitori. Familia mea știe totul despre mine, nu mă ascund de ei. Este și complicat să mai ascund lucruri despre mine, mai ales că apar în tot felul de ziare.(zâmbește)
Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit, până acum, de la mama și de la tatăl tău?
Mama m-a învățat să fiu ordonată și să fac lucrurile pe rând, iar tata m-a învățat că, într-o răzbunare, consumi mai multă energie decât poți câștiga prin iertare.
Și care a fost cea mai dură corecție pe care ți-au aplicat-o vreodată? Mă refer la faptul că, uneori, vorbele pot ustura mai mult decât o palmă la fund, de exemplu…
Când ai 11 copii și ziua are tot 24 de ore, e drept că îți mai pierzi răbdarea. Poate că, de multe ori, corecțiile au fost nemeritate, însă nu mi-au spus niciodată vorbe care să mă rănească. Și da, din când în când, îmi mai luam câte o papară de la ei, recunosc. (râde)
Citește și: Andi de la Insula Iubirii este noul Burlac de la Antena 1
…
Urmează să-ți cumperi o casă? Sau nu ești adepta proprietăților?
Încă mă gândesc, pentru că nu este, în acest moment, cea mai mare dorință a mea. Îți iei o casă atunci când vrei să te stabilești acolo. Așa că, dacă lucurile vor merge bine pe plan internațional, poate va fi alta destinația în care voi alege să cumpăr o casă, cine știe?
Citește interviul integral în VIVA! de august! Revista este disponibilă începând de azi la toate punctele de difuzare a presei.