Lora, despre perioada în care a fugit de acasă, pentru a-și începe cariera în muzică. Îndrăgita artistă a rememorat momentele de la început de carieră și spune că ține „cu dinții de fata aia care a plecat în lume cu talentul în buzunar și inima deschisă. Mai corect spus, de amintirea ei„. Mai mult, ne-a mai povestit în paginile revistei VIVA! despre reacția familiei și care sunt, de fapt, costurile celebrității.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI
Lora, ai o carieră de succes, dar, privind în urmă, te sperie acum faptul că ai avut curajul acela nebunesc de a fugi de acasă, cu doi lei în buzunar, pentru a-ți urma visul? Chiar, cum au fost vremurile acelea?
Nu știu cât a fost curajul meu de a-mi urma destinul sau chiar destinul care m-a luat de o mânecă și m-a trântit pe drumul meu. Când mă uit în urmă la povestea asta, îmi amintesc de varianta mea complet nealterată. Îmi amintesc de cât de curajoasă și dedicată sunt, când știu că am dreptate. Țin cu dinții de fata aia care a plecat în lume cu talentul în buzunar și inima deschisă. Mai corect spus, de amintirea ei. Pe vremea aia, talentul chiar conta mai mult decât orice. Cele mai multe piedici ți le puneai singur. Atunci încă existau păreri proprii, acum e nevoie de o întreagă industrie ca să funcționezi ca artist și toată este bazată pe influență, care se poate cumpăra.
Lora, despre perioada în care a fugit de acasă, pentru a-și începe o carieră muzicală
Cum a reacționat familia ta atunci și ce s-a întâmplat după ce ai dovedit că nu a fost un moft copilăresc? Până la urmă, ți-ai descoperit vocația… Ți-ai dorit dintotdeauna să cânți?
Mama era convinsă că mă voi întoarce acasă și mă voi face farmacist sau avocat. După aceea, mi-a fost cel mai mare susținător, dar am simțit că am reușit cu adevărat când i-am cumpărat apartamentul lângă al meu. Lacrimile ei de fericire, diamante neprețuite. Apoi, când am dus-o în Turcia să o operez și a zburat prima dată cu avionul… Când am pus-o să închidă ochii și i-am pus prima noastră cremă în mână… Sfânta Treime a amintirilor mele cu mama. Mi-am dorit întotdeauna să cânt, așa cum îți dorești să mergi, să vezi, să vorbești. Nu a fost o descoperire a vocației pentru mine, ci pentru cei din jur. Eu am știut mereu cum sunt.
Lora: „Eu am rămas mereu verticală și am învățat să spun ‘nu când ‘greul a devenit ‘rău.'
Drumul tău până aici, nu a fost unul ușor, dar ai confirmat pe deplin atât în industria muzicală, cât și în televiziune. Mi-ar plăcea să schițezi acest traseu, cu bune și cu rele. Care sunt costurile celebrității? Ai făcut sacrificii, compromisuri? De răutăți, invidii te-ai lovit?
Nimic cu adevărat bun și important nu e ușor. Dar eu am rămas mereu verticală și am învățat să spun „nu când „greul a devenit „rău. Am cunoscut tot felul și toate felurile de oameni care se perindă prin industria asta. Unii rezistă pentru că sunt buni în ceea ce fac, alții rezistă pentru că fac orice pentru asta. În prezent, e un domeniu în care impostura nu este contestată, pentru că nimănui nu-i pasă cu adevărat. Oamenii potriviți care vin cu „pretenții sunt considerați dificili și, încet, dar sigur, excluși. Cumva se caută mai mult ca publicul să se simtă superior celor care apar la TV. Superioritatea asta creează dependență și falsa senzație că suntem bine prin comparație.
Preferăm să fim regi peste artă, peste talent și merite. Apreciem puterea de cumpărare a orice și ne convine să uităm că cele mai importante lucruri nu sunt de vânzare. Am avut șansa să cunosc oameni minunați și în muzică, și în televiziune, de la care am învățat enorm, dar am lucrat și cu oameni care au avut grijă să mă facă să mă îndoiesc de capacitățile și calitățile mele. Cred că în orice domeniu există cei care te susțin să evoluezi și cei care vor să te elimine pentru că ești competiția protejaților lor.