Marina Almășan susține că despărțirea de Victor Socaciu a apropiat-o foarte mult de fiul lor. Îndrăgita prezentatoare ne-a vorbit în paginile revistei VIVA! despre relația cu fiul ei stabilit în Dubai, care și-a construit „singur o carieră, fără să depindă de „mămica și tăticu. De asemenea, ne-a vorbit și despre relația cu fiica ei care îi poartă numele și pe care o alintă Marinuș și cât de des se întâlnesc.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI
Cu care dintre copii vorbiți despre relații, despre problemele aferente? Obișnuiesc să vi se destăinuie?
Oh, da, deși, în general, ca orice adulți care și-au luat zborul din cuib, se vor independenți și vor „să demonstreze, atunci când se ciocnesc de greutăți, mama redevine brusc un important punct de sprijin: fie financiar (cazul Marinei), fie doar afectiv (în cazul lui Victor, de care despărțirea de tatăl lui m-a apropiat foarte mult). Nu știu în ce măsură sfaturile mele îi ajută (măcar din perspectiva de a nu repeta greșelile pe care mama lor le-a făcut), însă simplul fapt că îi ascult e important: de multe ori este aproape vital nu atât să primești un sfat, cât mai ales să ai un umăr pe care să poți să-ți așezi necazul.
Cu ce se ocupă fiul Marinei Almășan și al lui Victor Socaciu în Dubai
Credeți că Victoraș va rămâne în Dubai sau se arată dornic să revină în țară?
Așa cum îl văd acum, nu cred că-l paște vreo revenire în țară, decât pentru a-și revedea oamenii dragi. Este la vârsta la care „experimentează, la care vrea să-și demonstreze lui însuși că poate, că își construiește singur o carieră, fără să depindă de „mămica și tăticu, așa cum vedem că se întâmplă în cazul beizadelelor din jurul nostru. Marea mea bucurie este că, deși a avut o adolescență marcată de plecarea părintelui său, Victor a reușit să țină cârma drept, și-a văzut de treabă, s-a pregătit la modul cel mai serios pentru viață. Astăzi este un excelent specialist în IT, lucrează la o mare companie internațională, câștigă bine, și-a construit o viață frumoasă într-o țară pe care o prețuiește foarte mult pentru regulile sale, pentru echilibru, pentru viteză și seriozitatea cu care evoluează. Îmi crește sufletul ori de câte ori îl vizitez pe Victor și văd cât de frumos și-a construit existența. Aproape că mă bucur că este acolo, unde îi este bine, chiar dacă asta înseamnă implicit depărtarea față de noi. Trăiască aplicația prin care ne vedem și vorbim aproape zilnic!
Marina Almășan: „Vizitele (scurte!) la copiii mei sunt și ele o prioritate”
Ce destinație de vacanță veți mai alege? Vă veți revedea și fiica?
În ultimii ani, vacanțele mele s-au învârtit în jurul unor proiecte profesionale. Am ales destinații pe care le-am „cercetat în amănunt, la fața locului, câte-o săptămână-două, după care din toată povestea asta au rezultat fie cărți, fie seriale online, fie filme documentare. Pe lângă ele au mai încăput, e drept, și mici alte vacanțe, mai mult city-break-uri, neplanificate de multe ori dinainte, ci alese așa, „la inspirația de moment. Și au fost cele mai reușite mini-vacanțe. Se întâmplă des ca lucrurile planificate din timp și programate cu mult timp înainte până la cel mai mic detaliu să se transforme în eșecuri răsunătoare și viceversa: vacanțe programate „pe genunchi, de azi pe mâine, să fie wow! Am trăit asta pe pielea mea și de aceea în ultimii ani am preferat să practic formula „last minute. Și, da, vizitele (scurte!) la copiii mei sunt și ele o prioritate.
Marina Almășan: „Albania este o țară surprinzătoare”
Cum a fost în Albania? Cum vi s-au părut prețurile? Ce v-a impresionat? Au fost și lucruri care nu v-au
plăcut?
Albania este o țară surprinzătoare. Acum trei luni, când am făcut cunoștință, nu știam despre Albania decât că are capitala la Tirana, că a fost condusă ani buni de un dictator, Enver Hodja, că are ca brand de țară coniacul Skanderbeg și cam atât! Scurta excursie de trei zile, plus întâlnirea memorabilă cu consulul onorific al României la Tirana, Elvis Toci, un aromân de poveste, școlit în România și îndrăgostit iremediabil de cele două țări deodată, m-au convins: voi răspunde provocării de a-i dedica Albaniei un jurnal de călătorie.
Prin urmare, am făcut o a doua călătorie, una serioasă, de documentare, de data asta. Prima a fost așa, de „împrietenire. Însă acum am avut posibilitatea să fac o radiografie cvasi-completă a țării, din perpectiva turistului, firește: puțină geografie, puțină istorie, cât mai mult despre tradiții și obiceiuri, obsevarea oamenilor, a străzii, a vieții de zi cu zi, cum își petrece albanezul de rând timpul liber, vacanțele. Și Albania m-a impresionat: prin frumusețea locurilor, prin uluitorul ritm de dezvoltare citadin, prin căldura oamenilor, prin limba lor exotică, nesemănând a nimic din ceea ce urechile mi-au auzit până acum, peste tot, pe glob. Am gustat bucate tradiționale, am făcut exces de fructe de mare, i-am văzut plajele și monumentele istorice, m-am bucurat de soarele său. Sunt sigură că va ieși un jurnal de călătorie interesant și că românii se vor înghesui să-și petreacă o vacanță pe malul albanez al Adriaticii
sau măcar să petreacă un city break în frumoasa Tirana. Și nu, Albania nu e scumpă deloc! Cel puțin, deocamdată.