Marius Țeicu, amintiri din liceu și din perioada studenției: "Mâncam la cantină, mai vindeam cartela de la cantină ca să pot să mai invit și eu o fată la film..." De ce a refuzat oferta de a urma cursurile postuniversitare la dirijat de la Viena, gratis / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI GRATIS, AICI!

Ați absolvit Liceul de muzică din Timișoara, la secția oboi-pian, în 1963 și Academia de muzică din București, la secția dirijat, în 1968. Cum au fost anii de liceu și cum au fost anii de studenție?

Țin minte că ne-am urcat în tren din Timișoara opt colegi, să venim la București. Am stat în compartiment la clasa a II-a, nu aveam bani de clasa I. Eram patru pe o banchetă, patru pe alta. Și am venit toți opt să intrăm la Conservator la București. Îți dai seama ce emoții! Am intrat toți opt. Eram instrumentiști. Se făcea carte. La Timișoara, la Liceul de muzică, erau profesori eminenți, mulți dintre ei instrumentiști care cântau și ei la Filarmonică. Și Filarmonica, și corul erau fantastice. S-au scos imprimări acolo, la Timișoara, la biserică. Requiemul s-a imprimat într-o biserică.

Vezi galeria foto

Citește și: Cum și-a cunoscut Marius Țeicu soția și de ce s-au mutat din fostul apartament: „Ne-a fost din ce în ce mai greu să…'. Anul acesta împlinesc 49 de ani de căsnicie / EXCLUSIV

Citește și: Cum are Marius Țeicu grijă de nepoții lui, la șapte ani de când fiica sa a murit: „Aveau 7 și 10 ani când a plecat Patricia. Mă rog pentru ei în fiecare zi…' / EXCLUSIV

Citește și: Sorana Cîrstea și Ion Ion Țiriac, apariție rară împreună. În ce ipostază romantică s-au fotografiat: „Raza mea de soare'

Citește și: Andreea Bănică susține că a fost amenințată și înjurată de Toni Cottura, membru al trupei Fun Factory, la un concert din Cluj: „Avea mâna în părul meu! Am sunat la Poliție, m-am simțit fără protecție'

Marius Țeicu, amintiri din liceu și din perioada studenției

Am ajuns la București și, când am ieșit din gară și am văzut cum se ceartă toți și cum strigă: „Vasile!, ne-am interesat când e trenul, ca să ne întoarcem înapoi la Timișoara. Glumesc, dar noi veneam dintr-un oraș cu o atmosferă mai blândă în anul 1963, lumea vorbea calm și, deodată, am intrat în această vrie și în vria asta am rămas până acum. Am dat la Conservator, la Pedagogie și la Instrumente. Am intrat la ambele și am ales oboi. Am stat un an la oboi, după care am spus: „Vreau înapoi la Pedagogie, pentru că în anul III se dădea examen pentru ocuparea a trei posturi la dirijat. Și am dat examen și am luat.

Am terminat secția de dirijat în 68. La Conservator am stat la cămin, bineînțeles, ca orice om care se respectă. Am niște amintiri… Mâncam la can- tină, mai vindeam cartela de la cantină ca să pot să mai invit și eu o fată la film. Mai primeam de acasă, dar puțin. Părinții mei se luptau și ei cu viața.

Marius Țeicu: „În anul III la Conservator, m-am apucat să fac muzică ușoară”

În anul III la Conservator, m-am apucat să fac muzică ușoară, am contractat „microbul acesta. Cum e acum cu virușii… atunci era virusul muzicii ușoare și se lupta virusul muzicii ușoare cu virusul muzicii simfonice. Eu voiam să mă fac dirijor de muzică simfonică. Pe atunci, nu era secție de canto, jazz și muzică ușoară. Era secție pentru muzică simfonică, de cameră, corală… Și am început să cânt în trupă cu Petre Magdin. Le-a plecat pianistul. Știam să cânt la pian, dar eu nu cântasem muzică ușoară în viața mea. Am plecat cu ei la mare în timpul studenției, în vacanță. M-am trezit la unul dintre cele mai mari hoteluri de acolo, Hotel Flora. Nu erau construite toate hotelurile acestea de acum. Am cântat acolo și mi-a plăcut mult. Nu i-am făcut de râs, că altfel m-ar fi dat afară. Ar fi zis: „Du-te acasă!. Seara mai mergeam să ascultăm alte orchestre, la plajă mai puțin. Cântam afară, să ne audă lumea. Era plin. Pentru că eram toți tineri, septet, cu trei suflători. Suna bine, toți conservatoriști.

I-am avut dascăli pe celebrul Iosif Conta și pe Petre Crăciun, profesori excelenți. Țin minte că aveam repetiție cu Orchestra simfonică a Radioului. Cu ei făceam studiu. Mi-au dat partea I din Simfonia a V-a de Beethoven și îmi bătea inima, se auzea mai tare decât suflătorii. Și odată văd că cei de la vioara I au început să cânte „brambura și am oprit. „Păi nu scrie asta în partitură. „Păi am vrut să vedem dacă auzi. Și Conta zice: „Aude, nu îi mai cântați. A cântat și el în ochestră simfonică.

De ce a refuzat oferta de a urma cursurile postuniversitare la dirijat de la Viena, gratis

Eu am cântat ca oboist în orchestra simfonică la liceu și auzi tot ce se întâmplă. Fiind la oboi, ai în spate suflătorii de alamă și în față corzile. Deci, stai cumva în centrul orchestrei și auzi tot. A fost frumos. Când am terminat Conservatorul, a venit decanul Facultății de muzică de la Viena să asculte. A venit la absolvenții de la vioară, dar și la dirijat. Și mi-a spus: „Uite, îți propunem să faci cursuri postuniversitare la dirijat, la Viena. Nu te costă nimic. Statul austriac plătește tot…. Am refuzat. Puteam să rămân și poate eram un dirijor prost. Nu știu. Mă gândeam că mă așteaptă băieții la mare, să cântăm. După trei ani de cântat cu ei, suna bine trupa, mă mâncau băieții.

Ce spune Marius Țeicu despre cântatul la oboi

Dar, cumva, nici la oboi nu ați renunțat de tot. V-am văzut cântând în show-rile de televiziune sau mă înșel?

La TV, nu, poate m-ai văzut când am luat o dată oboiul în mână și era o oboistă invitată. M-ai văzut la blockflote, care este un fel de flaut, dar nu se ține orizontal. Este un flaut de lemn, la care cânta și mama când era tânără. Făcuse o orchestră numai din intrumente din acestea și cântau muzică preclasică. Pe atunci, eu nu mă născusem. Și pentru că l-am avut acasă, am cântat la el în multe dintre imprimările mele, ori de muzică de film, ori la o piesă instrumentală, pe care ai văzut-o la televiziune, care s-a dat mult și la radio. Era o melodie cu inflexiuni românești. Mi-a plăcut foarte mult, mai ales că aveam vibratoul acela natural din diafragmă. Îl aveam de la oboi și îmi era simplu. Asta ai văzut.

Urmărește-ne pe Google News