Marius Țeicu, amintiri din perioada când forma, alături de Corina Chiriac și Alexandru Arșinel ,,un trio formidabil. Compozitorul și solistul vocal ne-a povestit în paginile revistei VIVA! despre momentele unice petrecute la filmări și cât de apreciate erau show-urile umoristice din care făcea parte, inclusiv peste hotare.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI
Ați făcut parte dintr-un trio de succes din anii 70 alături de Olimpia Panciu și Mihai Constantinescu. Ce amintiri aveți cu cei doi artiști? Iar alături de Alexandru Arșinel și Corina Chiriac ați alcătuit ,,Un trio formidabil, show muzical-umoristic premiat peste hotare.
A fost un trio cu Olimpia și Mihai, și acela era socotit „un trio formidabil!. Toate ziarele vorbeau despre noi și ne-au numit așa. Aveam spectacole în țară și aveam mare succes. Oamenii veneau la spectacol la noi. Erau și câte două spectacole pe zi, dacă aveam un turneu de o lună prin țară. Și, câteodată, dacă era o localitate mai mică, pentru al doilea spectacol ne urcam repede și plecam să cântăm în aceeași zi. Erau concerte live cu orchestră. Nu ca acum – ții în buzunar CD-ul sau stick-ul și ai orchestra cu tine.
Marius Țeicu, amintiri din perioada când forma, alături de Corina Chiriac și Alexandru Arșinel ,,un trio formidabil
Am făcut foarte multe turnee și multe emisiuni. Oamenii ne iubeau foarte mult. Și acum se mai vorbește despre trioul nostru. Regretatul Alexandru Bocăneț – Andu, cum îi spuneam –, ne-a descoperit pe mine, pe Olimpia și pe Mihai, dar nașul nostru este regretatul Titus Munteanu. Andu ne-a părăsit în 77, la cutremur, iar Titus Munteanu a continuat și în calitate de producător, și în calitate de realizator munca aceasta cu noi. Peste ani, tot Titus a avut o idee și a transpus-o pe micul ecran.
Și au fost câteva episoade în care erau trei interpreți: Corina Chiriac, Radu Gheorghe și Alexandru Arșinel, care voiau să ajungă mari vedete. „Unde să mergem noi? „La regizorul cunoscut. Iar eu jucam rolul regizorului. Noi, practic, eram patru, dar se chema „Un trio formidabil. Episoade de câte 40 de minute care au luat un premiu la Gabrovo, pentru cel mai bun film muzical de televiziune. Am scris și muzică de film. Am scris două filme de lungmetraj, „Rămășagul, cu Ion Popescu Gopo, și „Zâmbet de soare, cu Elisabeta Bostan. Cu primul s-a luat Premiul II pentru film muzical la Chicago.
Marius Țeicu: „În străinătate există public de musical și merg să le vadă'
Credeți că azi ar mai prinde acest gen? Ar avea la fel de mare succes?
Da, pentru că și în străinătate există public de musical și merg să le vadă. Celebrele musicaluri se joacă și în Statele Unite, și în Anglia, și peste tot cu bilete luate la cozi interminabile, pentru că este un moment în care poți să vezi un om cu talentul lui actoricesc, muzical, voce și de dans. Toate împreună. E cu totul altceva. În momentul acela, admirația publicului este alta. Și satisfacția publicului care vede un lucru foarte „rotund, din punct de vedere artistic, este alta. E firesc să fie așa. Exact cum sunt filmele muzicale, care sunt peste tot și rulează. Se tot reiau. Și la noi la TVR era o emisiune care transmitea foarte multe dintre show-urile de pe vremuri.
Cum a cunoscut-o Marius Țeicu pe Corina Chiriac
Ce alte amintiri mai aveți de atunci?
Mă trimiți într-o lume atât de vastă și de demult… Pot să-ți povestesc ceva haios. Filmam cu Olimpia, la Televiziunea Română. Eu eram Bran. Mi-au pus o burtă din aceea mare, iar ea era Stan. Și filmăm noi și, la un moment dat, ne batem cu frișcă. Era o chestie nemaipomenită. Cei care erau la camere se tăvăleau de râs când strigă de sus, de la regie: „Din păcate, nu a mers MGS-ul. Trebuie să reluăm! Îți dai seama că era studioul plin de frișcă. Nu era greu de curățat – deși era și asta o problemă, dar cofetăriile erau închise la ora aceea, seara, târziu. Și s-au dus la un bar de noapte și au avut noroc că au găsit niște frișcă. Eu am crezut că mor când am auzit. Eu aveam frișcă și în ochi, și în nas, și ei nu au filmat! Nu avea nimeni nicio vină. Era o chestie tehnică.
Și la filmările cu Radu Gheorghe, Arșinel și Corina a fost un moment în care am mers să spălăm mașinile. Dar ce haios era. Eu eram regizorul care a venit cu mașina la spălat. Și cei trei, viitori artiști în acel show, i-au convins pe cei de acolo să-i lase pe ei să îmi spele mașina, ca să intre la mine, să îmi spună cât de talentați sunt ei. Până la urmă, nu știu ce fac ei, că mașina mea, care era un Trabant, s-a făcut mică în emisiune, iar eu la fel. Și eu vorbeam pe o voce subțire. Ei mereu făceau câte o boacănă.
Au prins bine aceste show-uri, cel puțin așa spuneau oamenii. Ele pot fi urmărite acum pe YouTube. Îți dai seama, dacă s-a luat și un premiu dintre atâtea show-uri și televiziuni din lume, înseamnă că a fost apreciat. Cu Angela… Mi-a fost elevă la Școala Populară de Artă, unde eram corepetitor, pianist, adică la clasa profesoarei Florica Orăscu. Acolo am cunoscut-o. După aceea, am avut curajul să le scriu câte o melodie la fiecare. Așa am scris pentru Olimpia. Am cântat în duet cu Olimpia. I-am scris Angelei, am cântat în duet cu Angela.
Mai târziu, am cunoscut-o și pe Corina și i-am scris și ei piese. Și cu ea am cântat în duet. Pe Corina Chiriac am cunoscut-o la Casa de Cultură a Studenților. Pe vremea aceea, era stagiune ca la piesele de teatru, sâmbătă și duminică, timp de două luni. Corina cânta în franceză senzațional. Mi-a plăcut foarte mult de ea. Mai târziu, am fost pianistul Stelei fără nume, o emisiune extraordinară. Cântam live cu trupa lui Petre Magdin. Steaua fără nume era un concurs senzațional. Se căutau voci și vedete, și foarte mulți s-au lansat aici: Corina Chiriac,Doina Spătaru, Cornel Constantiniu, Loredana Groza, Oana Sârbu, Ramona Bădescu… mulți. Când se făcea selecția – care avea loc la Sala Radio, parcă T6 îi spunea – venea atât de multă lume, încât poliția călare trebuia să păzească strada în ambele părți. Nu te lăsa pe stradă dacă nu erai pe listă, altfel nu călcai pe stradă.
Marius Țeicu: „După niște ani, culmea, am fost și prezentatorul acestui show TV'
Erau sute de candidați. Au fost într-un an 800 de persoane. Dar erau și mulți care nu aveau ce căuta acolo. Pe cei care „și-au lăsat urechile acasă și nu știau ce fac nu îi ascultam până la capăt, că eram lămuriți. A venit odată unul care a fugit de la nebuni. Zice: „Repede, repede că mă prinde! Repede, că trebuie să mă întorc!. Noi nu știam cine îl prinde. Fel și fel de persoane, dar și foarte buni, printre ei. Și s-au făcut emisiunile respective cu un rating extraordinar, erau o adevărată rampă de lansare. Erau trei etape. După niște ani, culmea, am fost și prezentatorul acestui show TV. Înainte de Octavian Ursulescu, am fost eu prezentator, într-o seară de festival, la mare, la rugămintea lui Tudor Vornicu, la „Steaua fără nume, show realizat de Simona Patraulea și Sorin Grigorescu. La Mamaia, la festival, nu am fost concurent de prea multe ori, pe când alții au fost ediție de ediție. Doar o singură dată nu am luat premiu. Și i-am spus lui Vornicu: „N-am fost în viața mea prezentator. Nu vreau. Am emoții. Iar el: „Lasă că te-am văzut eu în show-uri. Nu am scăpat de el și am fost vreo doi ani de zile prezentator la „Steaua fără nume, în perioada în care au luat Loredana, Oana Sârbu, Ramona Bădescu și alții, în anii 80. Deci, am făcut-o și pe asta.
Dar cu televiziunea ați cochetat de la început?
Da. Eu sunt unul dintre copiii televiziunii.