Mihaela Rădulescu a fost întotdeauna o femeie asumată, care nu s-a ascuns în spatele aparențelor. Vorbește întotdeauna cu lejeritate despre orice și nu se teme să spună lucrurilor pe nume. E prezentă pe sticlă de mai bine de 28 de ani, astfel că și-a consolidat statutul de-a lungul timpului și nu se ferește să admită că îi place să fie divă, la fel de mult pe cât savurează și activitățile casnice cu tot cu ceea ce vin la pachet.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Mergi la piață, la cumpărături, cum te îmbraci în viața de zi cu zi?
Nu ies din casă neîngrijită, nici dacă am doar blugi și tricou pe mine. Un strop de machiaj, un parfum discret, unghiile mereu făcute, părul aranjat, fie și creț, o geantă corectă și pot pleca oriunde cu zâmbet-înainte. Și când fac sport încerc să fiu prezentabilă, pur și simplu mă simt bine când arăt bine, fără prea mult efort. Minimul acela de îngrijire face diferența pentru orice femeie, cred. Și nu-mi spuneți că sună a vânătoare de perfecțiune, pentru că e doar… feminitate, obișnuința de a fi Eu.
Mihaela Rădulescu: „Nu cred că există dive full-time’
Chiar, ce înseamnă pentru tine acest apelativ, divă? Poate că pentru unii are și o ușoară tentă ironică, mie nu mi se pare. Cred că ai acest apelativ tocmai datorită faptului că ai reușit să te menții în această industrie și să te reinventezi… Și nu sunt prea multe dive în România, oficial și neoficial.
E un apelativ amuzant, de cele mai multe ori. Nu cred că există dive full-time, cred că toate ne simțim așa când ne aranjăm fabulos, când îmbrăcăm rochii și tocuri, când îndrăznim un ruj roșu sau o coafură nouă. Îmi place să fiu și divă, cam la fel de mult cât îmi place să dau cu mopul. Ambele circumstanțe sunt necesare și de neevitat, pentru o viață sănătoasă de femeie fericită și… iubibilă. Că tot vorbeam despre casă…
Citește și: Cum se înțeleg acum Andreea Marin și Mihaela Rădulescu:'Este mai bine să fiu diplomată și să tac'
Mihaela Rădulescu: „Vin în România pentru puține motive’
Ai spus că nu mai ai nicio proprietate în România, că stai la hotel, când vii aici. De ce ai ales așa?
Vin în România pentru puține motive și… scurte perioade, în general doar legate de muncă. Am altă viață, pe alte meleaguri și nu întrevăd nicio posibilitate de a reveni să trăiesc în România. Sunt, ca toți românii plecați, cu rădăcinile deja prinse în altă parte, dar cu sufletul mereu conectat la țara mea. De aici și preocuparea constantă de a ajuta în fel și chip, prin fundația mea, cu campanii personale, cu ajutoare de la prietenii de aici… Am câteva realizări la acest capitol umanitar de care-s foarte mândră.
În locurile natale când ai fost ultima oară?
Demult. Dar am alte motive să mă întorc acolo, într-o vizită de lucru, pun la cale ceva cu o pietreancă.
Chiar, că tot am amintit despre locurile natale. Știu că ai crescut mai mult cu bunicii, că ai fost o adolescentă băiețoasă. Cum te-ai hotărât să vii în București și cum îți amintești primii ani în București?
Mi se părea lumea prea mică și inertă acolo, visam să fac multe. Am plecat la facultate și nu m-am mai întors, decât în vacanțe.