Mihai Bobonete are numai cuvinte de laudă la adresa lui Dan Chișu, cel care l-a sprijinit încă de la începutul carierei și de care „pur și simplu s-a agățat”, după cum povestește actorul. „Să nu uite niciodată Dan că el a fost omul meu, iar eu voi fi omul lui tot timpul”. De asemenea, comediantul a vorbit despre copilăria și adolescența petrecute în orașul natal, Craiova.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
La fel ca tine, sunt tot din Craiova, așa că nu pot să nu te întreb, ca între olteni, ha-ha-ha!, cum ți-au
fost copilăria și adolescența în orașul natal. Ce amintiri ai de aici și cât de des mai mergi acum?
Craiova este locul în care am respirat prima gură de aer, iar amintirile mele din Craiovița sau de pe Vale (Crucea de Piatră) rămân fundația adultului care sunt azi, fără să îmi pierd umorul și bucuria copilului de atunci. Cum spuneam mai sus, în Craiova am învățat că, atunci când îți este greu, treci mai repede peste cu o glumă sau cu un zâmbet. Oltenii, nu doar din Craiova, că nici eu n-am copilărit doar la oraș, au trudit cu greu prin seceta aia aproape deșertică de la câmpie și cred că, muncind din greu, au avut nevoie și de o supapă prin care să respire, iar supapa asta a fost umorul… ăla neaoș, oltenesc, este lux, credeți-mă!
Cuprins
Cum a fost adaptarea în București pentru Mihai Bobonete
Cum a fost adaptarea în București pentru tine? Nu de alta, dar recunosc că mie „graiul oltenesc mi-a pus ceva bețe în roate și mereu se lăsa cu glume în direcția aceasta…
Bucureștiul nu mi-a plăcut de la început. Dar pe an ce a trecut din 2003 încoace, l-am îndrăgit și mai tare și nu mi-e mai bine nicăieri în lume acum decât în București. Acum e frumos într-un alt fel decât era urât atunci, la început. Pe de altă parte, cred oamenii sunt mai importanți să descrie un loc decât locul în sine, iar în București este un amestec omogen și complet de oameni veniți de peste tot și de oriunde.
Cât de mult l-a ajutat Dan Chișu pe Mihai Bobonete în carieră
„Am avut doi, trei ani foarte grei aici, de sărăcie lucie, ai povestit la un moment dat. Cât de dificil ți-a
fost și prin ce ai trecut până să te pui pe picioare?
Greul de la începutul meu în București este același greu pe care l-au trăit toți care au început de la zero și care nu aveau niciun ban, ci doar visuri, încredere și o speranță de mai bine. Eu am avut noroc, am întâlnit oamenii potriviți la momentul potrivit. Când am dat de Dan Chișu, m-am agățat pur și simplu de el și nu i-am mai dat drumul… Pare puțin, dar contează al naibii de mult când cineva îți spune că e bine ce faci și că are încredere în tine. Pentru mine, Dan Chișu a fost antrenorul carierei mele, el m-a sprijinit la început și tot el mi-a arătat cum e să cazi și să te ridici de fiecare dată. Să nu uite niciodată Dan că el a fost omul meu, iar eu voi fi omul lui tot timpul.
Mihai Bobonete nu are regrete și ar lua-o oricând de la capăt, la fel
Acum, privind în urmă, după un sfert de secol petrecut aici, în orașul ăsta, și făcând asta, ceea ce fac și acum, nu regret nimic și aș lua-o de la capăt oricând și cu mai multă dăruire și probabil că aș ajunge și mai repede unde îmi doresc. Pot să spun că sunt fericit și recunoscător atât lui Dumnezeu, cât și prietenilor mei buni care mi-au fost aproape tot timpul, iar în vârful piramidei de încredere și sprijin este soția mea și cel mai bun tovarăș de viață, Cătălina, fără ea nimic nu ar fi fost atât de minunat și de frumos.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE APRILIE. REVISTA SE GĂSEȘTE LA TOATE PUNCTELE DE DIFUZARE ALE PRESEI!