Mircea Baniciu a dezvăluit cine i-a descoperit, de fapt, talentul. În urmă cu ceva vreme, Mircea Baniciu ne povestea în paginile revistei VIVA! cum a ajuns să cânte la pian, cât de mult l-au sprijinit părinții și de ce a ales să dea la facultatea de Arhitecură, cu toate că era pasionat de muzică.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI
Înainte să începem să vorbim despre cariera dvs. prodigioasă, vreau să-mi povestiți câte ceva despre începuturi… Stiu că prima oară ați cântat la pian la vârsta de 7 ani, iar de la 14 ani ați studiat chitara. Cine v-a descoperit talentul?
În casa în care locuiam cu mama mea, aveam o vecină cu studii la Viena. Era pensionară și asculta zilnic muzică la pick-up, iar eu în scurt timp am început să imit ce auzeam. Apoi, ea a convins-o pe mama mea să mă ducă la ore de pian. Îi mulțumesc și astăzi acestei doamne, pentru inspirația pe care a avut-o.
Cât de mult l-au sprijinit părinții pe Mircea Baniciu, la început de drum
Părinții v-au sprijinit de la început?
Mama mi-a promis că-mi cumpără o chitară dacă intru la liceu. Așa că am învățat și am intrat la liceu. Am început să studiez chitara, atât singur, cât și cu profesor. Ulterior, am intrat la facultate, iar mama aștepta să mă apuc de o meserie serioasă. Nu am reușit nici până astăzi.
De ce a ales Mircea Baniciu folk-ul
De ce folk și nu alt stil muzical? Ce v-a inspirat să cântați asta? Și cum a fost viața de licean?
E folk, e folk-rock, e pop, nu stiu să spun. Poate din toate câte un pic. La acea vreme, chitara era singurul instrument care ne interesa. Beatles și Rolling Stones erau vedetele momentului, și toți puștii își doreau să fie ca ei. La un moment dat, în Timișoara a rulat filmul „The Shadows, despre niște tineri care cântau la chitare electrice. L-am văzut de foarte multe ori împreună cu prietenii mei și toți ne doream să cântăm, să facem trupe și să ne ocupăm de muzică.
Vă asaltau fetele, dat fiind că erați puștiul ăla talentat care cânta frumos cu vocea și la chitară?
Atunci când am ajuns la Phoenix și am devenit cunoscut, sigur că da, primeam saci de scrisori. Venea poștașul cu câte un sac și îl lăsa în holul blocului.
De ce a ales Mircea Baniciu Facultatea de Arhitectură, deși era pasionat de muzică
De ce Facultatea de Arhitectură, dacă erați atât de pasionat de muzică? În ce măsură se leagă între ele cele două pasiuni?
Eram bun la desen și mi-am dorit să mă fac arhitect. Ca orice tânăr, m-am gândit la o meserie serioasă. La acel moment, muzica era doar un hobby. Până când am ajuns la Phoenix și a devenit singura mea preocupare.