E tânăr, frumos de pică, șarmant și, nu în ultimul rând, foarte talentat. Asta nu înseamnă însă că toate aceste calități i-au scurtat lui Radu Ștefan Bănică vreun pic drumul spre succes. Ba dimpotrivă, în cazul lui a existat întotdeauna și presiunea numelui faimos pe care îl poartă… Pentru că ne-am dorit să îl cunoaștem mai bine, l-am chestionat despre copilărie, studenție, pasiuni, dezamăgiri, așteptări și, nu în ultimul rând, despre povestea de dragoste frumoasă pe care o trăiește în prezent.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Radu, la doar 22 de ani, ai deja o carte de vizită impresionantă – cântăreț, compozitor, actor… Și uite că a trecut deja un an de când ai lansat prima ta piesă. Cum vezi acum experiența, privind în urmă?
Experiența lansării primei piese? Nu pot să spun că a fost o lansare așa cum îmi imaginam eu că va fi sau după stardardele clasice. Au fost niște circumstanțe deosebite și niște deadline-uri „exotice, dar… asta a făcut o specială, mai ales că e vorba totuși despre prima lansare de piesă. A fost o experiență care m-a entuziasmat foarte tare și care m-a făcut foarte fericit. În sfarșit se întâmpla ceea ce îmi doream de atât de mult timp. Am crezut că va fi number one, la fel cum sper de fiecare dată când lansez o piesă.
Radu Ștefan Bănică: „Am știut de foarte mic că vreau să fiu artist'
Între timp, ai mai lansat niște piese, care s-au bucurat de succes. Câtă muncă au necesitat aceste rezultate, ce se află în spatele celor trei minute de videoclip?
Se află săptămâni de contracte, de telefoane, de brainstorming și de creație. Sau, în alte cazuri mai puțin fericite, nu săptămâni, ci zile, dar într-un final ajungem la un produs frumos, de care sunt mândru. Asta este un lucru important: să fii mândru cu produsul pe care „îl scoți în lume.
Tu ai avut contact de mic și cu muzica, și cu teatrul, era de așteptat să te îndrepți spre această zonă… Dar când ai știut exact că asta îți dorești să faci? La ce vârstă ai cântat pentru prima dată și când ți-ai verbalizat dorința de a îmbrățișa această profesie?
Am știut de foarte mic că vreau să fiu artist. Inițial, am vrut să fiu magician, dar mi a trecut repede. Cântam de mic și tot în copilărie mi-am și verbalizat dorința de a merge pe calea muzicii, doar că, dintr o întâmplare, nu am mai putut să cânt mai mulți ani, până pe la 18, mai exact.
Ștefan Bănică i-a spus fiului său, inițial, să nu se facă artist
Am discutat și cu alți copii de vedete, care mi-au mărturisit că a existat o presiune mai mare asupra lor
când au ales să calce pe urmele părinților și a durat ceva până s-au impus fără prefixul „copilul lui X. În cazul tău cum a fost? Care sunt plusurile și care minusurile faptului că porți numele Bănică?
Având în vedere că mi am ales același drum ca bunicul și tatăl meu, acest nume este o carte de vizită – un avantaj foarte mare, dar care vine și cu niște așteptări foarte mari, comparații… Cel mai mult resimt presiunea de a livra un produs bun. Normal, și eu, fără legătură cu numele, îmi doresc același lucru, dar știu tot timpul că nu trebuie să mă prezint cu un produs care nu face cinste numelui meu.
La rândul lui, și tatăl tău a trecut prin asta, așa că nu pot să nu mă întreb dacă a manifestat reticență
când i-ai spus că vrei să devii actor și cântăreț. Cum a reacționat? Ce sfaturi ți-a dat?
Inițial, mi-a spus să nu mă fac artist. Să mă fac bucătar sau doctor. Ulterior, ca sfat, mi-a spus că, dacă asta este calea pe care mi-o doresc, să mă dedic și să nu îmi bat joc de ea.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE OCTOMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!