Privindu-l pe Ștefan Bănică Jr., e greu de crezut că sunt 34 de ani de când a devenit faimos pentru rolul din „Liceenii. Trecerea anilor nu și-a pus amprenta asupra chipului său, singurul indiciu privind vârsta fiind cariera prodigioasă pe care și-a construit-o în timp și familia frumoasă, de care este extrem de mândru. Artistul ne-a vorbit despre succesul pe care l-a cunoscut de la o vârstă fragedă și despre planurile de viitor.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
Ai cunoscut succesul când mulți de vârsta ta căutau în dicționar cuvântul… Te-a furat vreodată faima sau faptul că ai crescut într-o familie care era în atenția publicului te-a făcut să rămâi cu picioarele pe pământ?
Probabil că faima mi-a dat cu tifla pe la 18 ani și m-a împăunat un pic, mai ales după „Liceenii, dar am avut marele noroc de a-i avea lângă mine pe tatăl meu și apoi pe profesorul meu de actorie, Ion Cojar, care m-au adus imediat cu picioarele pe pământ și care m-au învățat că această profesie a noastră se învață până mori. Și așa e…
După 30 de ani, filmul „Liceenii continuă să fie difuzat de diverse posturi TV și am remarcat că tu nu te-ai schimbat aproape deloc. Cum reușești să păcălești timpul și să ai aceeași siluetă și același chip?
Vorba lui Mircea Dinescu: „Pentru cine nu mă cunoaște, să știi că mi-am schimbat puloverul. (râde) Încerc să am grijă de mine, fără să fac excese, și să accept schimbările normale, odată cu timpul, ca pe ceva firesc.
Ce planuri de viitor are Ștefan Bănică Jr.
Știu că nu ești genul care să facă lucruri doar de dragul de a mai bifa ceva, însă există totuși pe lista ta un lucru pe care vrei musai să-l faci și nu s-a ivit încă ocazia?
Aș vrea să fac un film de lungmetraj cu un regizor cu care să rezonez și care să mă scoată din ale mele, să mă ducă spre un personaj cu care nu m-am mai întâlnit până acum. Sper să se întâmple.
Citește și: George Burcea, declarație neașteptată de dragoste pentru Viviana Sposub:„Ești drogul meu neinterzis’
De asemenea, mai vreau să înregistrez un material discografic doar pentru mine și trupa mea, cu muzica mea așa cum o simt eu azi, fără nicio dorință de a plăcea cuiva, de a fi pe radio, de a mă încadra în a fi „la modă ca stil și ca sound (deși n-am fost niciodată). Sună ciudat, nu? Cred că, după 16 albume de autor, în coproducție cu case de discuri, al 17-lea poate să fie așa.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE OCTOMBRIE AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: PR, Hepta, Instagram