Sylvia s-a confruntat cu o depresie puternică și ne-a povestit în paginile revistei VIVA! despre momentele cele mai dificile prin care a trecut și care au condus la schimbări dramatice în viața ei. Cu lux de amănunte, ne-a vorbit și despre momentul în care a somatizat și cum a reușit să-și schimbe radical viața.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Te văd schimbată, mult mai încrezătoare în propriile forțe. Cum ai reușit să treci peste momentele grele?
Din anumite puncte de vedere, sunt mai puternică și, cu siguranță, mult mai înțeleaptă. Probabil că a fost nevoie să trec prin tot felul de probleme – de la cele legate de sănătate până la diferite șocuri emoționale – pentru a ști mai bine care îmi sunt prioritățile în viață și pentru a mă apropia mai mult de Dumnezeu. Am ajuns la concluzia că, atunci când nu mai vezi nicio lumină la capătul tunelului, când simți că pierzi controlul asupra vieții tale, când ai impresia că lumea din jurul tău se prăbușește și nu mai funcționează nicio tehnică din psihologie sau NLP (n. red. Programare Neuro-Lingvistică), te întorci la rugăciune, te întorci la sursa a tot ce există.
Și eu chiar cred că rugăciunea face minuni, doar că noi nu prea știm cum să comunicăm cu Dumnezeu, uităm să ne deschidem inima atunci când cerem ajutor. Deci, unul dintre cele mai mari câștiguri ale ultimilor ani este că am învățat iar cum să vorbesc cu Dumnezeu, cum să mă prețuiesc mai mult, cum SĂ CRED și să abandonez nevoia de control absolut. Mai exact, ce a declanșat această schimbare la tine, ce te-a făcut să te îndrepți spre psihologie și, nu în ultimul rând, spre spiritualitate?
Sylvia: „Am fost în ceea ce eu numesc noaptea neagră a sufletului”
De prin 2013 și până prin 2016 am fost în ceea ce eu numesc „noaptea neagră a sufletului. Triggerul cel mare a fost emisiunea Dianei Munteanu de la acea vreme – „Conferința de presă – unde, ca invitat, primeam tot felul de întrebări „incomode din partea unor jurnaliști și, la sfârșit, tot ei dădeau și note. M-am descurcat de minune, iar la final am primit doar note de 10 și un singur 9, și, crede-mă, jurnaliștii nu erau deloc blânzi cu invitații. Înainte să plec, a venit la mine o doamnă de la o revistă și mi-a spus: „Vai, Silvia, ai fost minunată, am rămas foarte surprinsă că ai avut în permanență vorbele la tine și ai știut ce să spui. Acea femeie a fost bine intenționată și a crezut că îmi face un compliment, dar pentru mine acela a fost momentul în care am început să-mi pun semne de întrebare serioase. Adică oamenii ăștia credeau că nu sunt în stare să aduc niște argumente valide la atacurile lor? Adică ei mă văd doar ca pe o fată blondă care vine din când în când la TV să cânte o piesă și în rest nu-i nimic de capul meu? Chiar nu poate nimeni să mă privească mai în profunzime și să vadă că sunt mai mult decât cea din videoclipuri sau poze?
Am suferit enorm pentru faptul că oamenii care nu mă cunoșteau cu adevărat mă priveau ca pe o tipă extrem de superficială. Dar, pe vremea aceea, nu exista suficient spațiu la TV astfel încât oamenii să te poată descoperi și altfel.
Sylvia s-a confruntat cu o depresie puternică
În ce măsură te-a afectat faptul că ai simțit că nu erai apreciată la adevărata valoare, că oamenii te percepeau într-un mod greșit?
Din acel moment, a început un soi de depresie. Mie nu îmi place să-mi pun diagnostice, așa că o voi numi „noaptea neagră a sufletului. Din această perioadă extrem de întunecată a luat naștere cea mai mare transformare a mea, și pentru asta voi fi veșnic recunoscătoare. La început, pierdusem bucuria și entuziasmul pentru viață, aveam o stimă de sine foarte scăzută, aveam impresia că nu am făcut suficient până la acea vârstă și că nu am motive de a fi mândră de mine. Nu înțelegeam ce mi se întâmplă.
La început, am crezut că va fi doar o perioadă și că va trece – aparent, viața mea decurgea normal, îmi desfășuram activitățile, zâmbeam, râdeam, dar seara, înainte de somn, eram copleșită de gânduri. Când am văzut că perioada și gândurile persistă, mi-am propus să fac lucruri mai extreme care să mă scoată din zona de confort și să-mi demonstrez eu mie că pot să-mi depășesc limitele. Așa am ajuns să sar cu parașuta și să particip la emisiunea „Splash, vedete la apă.
Aceste experiențe mi-au adus o satisfacție doar pe moment și cam atât. La scurt timp după „Splash, m-am simțit foarte rău și, ajungând la medic, mi s-a spus că pentru afecțiunea mea apărută peste noapte nu exista o cauză medicală specifică. Ea pur și simplu s-a declanșat din senin, fără vreo explicație.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/02/c1-001-cover-48.jpg)
Sylvia: „S-a născut în mine convingerea că ceea ce s-a manifestat fizic în corpul meu are o cauză spirituală”
Să înțeleg că ai somatizat? Corpul tău a reacționat în urma depresiei cu care te luptai…
În acel moment, s-a născut în mine convingerea că ceea ce s-a manifestat fizic în corpul meu are o cauză spirituală. Și de aici a luat naștere cea mai frumoasă călătorie din viața mea – ceea ce numim, la NLP, Călătoria Eroului. Din acel moment, am devenit eroina propriei mele vieți în încercarea de a găsi răspunsuri și soluții la ceea ce mi se întâmplă. La început, am citit mult și am văzut zeci de documentare cu privire la energii și Legea Atracției, terapii cu îngeri și ce mai era la modă pe vremea aia. Acum am renunțat la multe dintre conceptele acestea New Age, mult prea marketizate și fără un fundament în vreo tradiție anume, însă, la acel moment, totul mi se părea fascinant.
După vreo 6 luni de citit, mi-am dat seama că există prea multă informație și nu știu care este direcția potrivită pentru mine. Am ajuns la concluzia că am nevoie de oameni mai deștepți, cu mai multă experiență în domeniu, care să mă îndrume înspre răspunsurile pe care le căutam. Așa am început să fac cursuri de dezvoltare personală, psihologie transpersonală, programare neuro-lingvistică (NLP) și o grămadă de alte tehnici atât cu traineri din România, cât și din alte țări. Am constatat că experiența mea cu lumea televiziunii mi-a prins extraordinar de bine pentru că știam să disting cine „joacă teatru și are un discurs studiat și cine este autentic și chiar trăiește pe propria piele ceea ce predă. De la fiecare formator în parte, fake sau nu, am avut câte ceva de învățat și am întâlnit și oameni absolut excepționali care mi-au deschis orizontul și care m-au îndemnat să continui pe drumul ăsta.