Ultimul interviu al actorului Costel Constantin, din urmă cu aproape 3 ani. Cum și-a dorit să rămână în memoria publicului: "Se spune că un actor trăiește nu atât timp cât trăiește fizic, ci atât timp cât trăiește în memoria afectivă a celor care l-au văzut în filme sau în teatru"/ EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE APRILIE GRATIS, AICI!

De mic ați fost pasionat de teatru și din copilărie v-ați dorit să deveniți actor. Cum stau lucrurile privind în urmă la vremurile acelea?

Unchiul meu a fost actor, mai întâi într-o echipă de amatori, într-un cămin cultural, înainte de al Doilea Război Mondial. Erau cămine culturale pe lângă biserici la vremea aceea. Noi stăteam lângă biserica de pe strada Poșta Veche. El a ajuns actor cu studii, repartizat la Brăila, apoi a venit la Galați, unde mergeam să îl văd. Eu eram în echipa de teatru a liceului și mă duceam la el să îmi dea o mustață sau ce mai aveam nevoie. M-am înscris și la echipa de teatru a Palatului Culturii, al Tineretului, cum se numea pe vremea aia. Am avut acolo un rol principal și am și primit premiu. Trupa era condusă de o tânără actriță sosită la Galați: Gina Patrichi. Ea mi-a fost prima profesoară de teatru! Am dat admiterea la Actorie, am intrat din prima. Profesoara noastră era Beate Fredanov, asistenți au fost Zoe Anghel-Stanca, regizorul Mihai Dimiu și Octavian Cotescu. Colegi cu mine erau și sunt Ion Caramitru, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu, Petre Gheorghiu-Dolj. La celelalte clase erau Ovidiu Iuliu Moldovan, Mariana Mihuț, actori unul și unul!

Citește și: A murit actorul Costel Constantin! Alexandra Săraru: „S-a dus și Ștefan cel Mare din Apus de soare!” / Avea 81 de ani și anul trecut a decis să se retragă de pe scenă

Citește și: Cum se simțea Costel Constantin, cu o zi înainte să moară: „Am avut o conversație de suflet. Sunt șocată mai ales pentru că…”/ Actorul și-a serbat onomastica și nimic nu prevestea tragedia

Citește și: Lorena Șerban a născut și a postat prima fotografie cu fiica ei: „Am primit putere divină după un travaliu extenuant. Nu am crezut că…”

Citește și: TJ Miles a cerut-o în căsătorie pe Francisca, la Survivor All Stars: „Vreau să-ți dau tot ce am. Pe viață! Vreau să fii soția mea”/ Cum arată inelul de logodnă

Costel Constantin: „Mi-am lăsat mustață după ce am făcut primul film”

Apropo de mustața de la unchiul… Care este „legenda mustății dumneavoastră? Ați dat-o vreodată jos?

Mi-am lăsat mustață după ce am făcut primul film, „Porțile albastre ale orașului, al lui Mircea Mureșan. Și am zis că acesta este semnul meu. După ani de zile, când am făcut memorabilul spectacol „Zbor deasupra unui cuib de cuci, Horia Popescu mi-a zis: „Te rog din suflet, american cu mustața asta de plăieș… Te implor, măcar pentru premieră rade mustața!. Trei luni de zile am tot ras-o, dar de-atunci niciodată nu mi-am mai dat jos „semnul. Mi-am mai lăsat și barbă pentru un film al lui Dan Pița, în care jucam rolul lui Brâncoveanu. Filmul nu a mai ieșit, deși primise fonduri de la CNC, însă insuficiente.

Aveți mai bine de o jumătate de secol de Teatru Național la București. Sunt 52 de ani de activitate pe cea mai mare scenă a țării?

Da, eu am venit în 1969. Peste 3 ani, în 2024, eu și colegul Ion Caramitru facem 60 de ani de când am terminat facultatea! Când a plecat Zaharia Stancu de la conducerea teatrului, domnul Radu Beligan a făcut un fel de turneu prin țară, pentru a căuta actori tineri. M-a văzut în „Filoctet și m-a ales pe loc. Debutul meu însă a fost neplăcut: urma să fiu secretarul lui Ștefan cel Mare, într-o piesă a lui Paul Anghel, „Săptămâna patimilor, dar mi-am zis că nu aș vrea totuși într-o piesă românească… Ulterior, Ion Finteșteanu, cu care mă și pregătisem pentru admitere, mi-a zis că are un proiect pentru mine, în care urma să joc rolul unui student, alături de Ilinca Tomoroveanu. „Moartea ultimului golan s-a jucat 11 ani, era o comedie cu un farmec nebun! Mai longeviv decât acesta a fost „Zbor deasupra unui cuib de cuci. Am jucat în perioada aceea și în „Regele Lear, alături de George Constantin, care era în rol titular. Un actor extraordinar, de o noblețe formidabilă, de un profesionalism profund. A fost un mare noroc pentru mine. Un alt partener de scenă, extrem de generos, care nu se gândește doar cum să apară el mai bine, este Florin Piersic. Imens!

Costel Constantin nu a avut conflicte sau rivalități cu vreun coleg

Dar conflicte ați avut cu vreun coleg?

Nu, niciodată. Nici rivalități. Au fost poate roluri pe care mi le-am dorit, dar nu am ajuns să le joc din diverse motive. Și o să îți zic două: Othello și regele din Hamlet. Othello am repetat aproape doi ani. Și Iago era Gheorghe Dinică. Dar a fost perioada în care el a început să se îmbolnăvească și până la urmă nu a mai ieșit proiectul din păcate.

Actorii improvizează și își fac tot felul de glume și poante pe scenă…

Da, o mulțime! Spontaneitatea este necesară, la fel și inspirația. Cel mai recent caz: eram cu Marius Bodochi la repetiții, la „Omul care a văzut moartea. Și el avea textul: „Domnule, eu nu te văd pe dumneata primar. Acolo e de muncă multă!. „Știu, domnule, când ești primar trebuie să fii vrednic, trebuie să nu te… pierzi cu firea!, i-am strecurat eu lui Bodochi. Iar replica lui a fost „Da, să nu te pierzi cu firea, dar nici cu Nicușor!. (râde) Sunt frumoase replicile spontane, dau viață. Spectacolul dacă e bine croit rezistă în timp, iar atunci poți să îl îmbogățești, doar dacă e croit bine.

Cel mai greu moment pentru Costel Constantin când a fost nevoit să urce pe scenă

Ați avut zeci, sute de turnee. O amintire deosebită din vreunul dintre acestea?

Cu „Trilogia Antică a lui Andrei Șerban: în doi ani am fost în zece țări! Am fost la Sao Paulo, în Brazilia, de acolo în Portugalia, Lisabona, Paris, Milano. În Polonia am jucat la Torun. Când am fost invitați la Salzburg, când a văzut teatrul de acolo, Andrei a zis: „Cum o să jucăm noi în bomboniera asta?. Era un teatru în stil rococo… Și s-a dus la 30 de kilometri, unde era o mină de sare, deschisă de pe timpul lui Hitler, inaugurată chiar de el, ajunsă monument. Și a pus scânduri pe jos, iar toate cucoanele care aveau abonamente la Salzburg, în vizoane și rochii superbe, au venit pe scările alea de lemn. Erau consternate! Apoi au rămas înnebunite de sunetele alea minunate și de spectacol. Când am terminat la Sao Paolo, în hala unei vechi uzine, fetele și-au scos cerceii de la urechi și i-au aruncat spre scenă, iar băieții, când am ieșit, stăteau în genunchi în curte și ne așteptau. Îți dai seama ce succes nebun a avut acest spectacol?

Ați trecut vreodată prin momente grele în viață și ați fost nevoit să jucați?

O singură dată, dar am reușit să îl gestionez. Mama mea, care trăia la Galați și avea 89 de ani, era pe moarte. M-am dus, am văzut-o, m-am întors, am dat o avanpremieră, iar peste două zile aveam premiera și între timp mi s-a transmis că a murit mama. Nu am putut să vin în ziua aia, am venit în cealaltă zi. Am dat premiera și noaptea am plecat spre Galați. Jucam într-o comedie…

Cum v-a afectat pandemia?

Nu m-a afectat deloc. Știi de ce? Pentru că am obiceiul acesta să îmi iau nevasta de mână și să mergem 10 kilometri pe zi. Eu găsesc că factorul psihologic este foarte important. Contează enorm. Băiatul meu cel mare, care este chirurg la Spitalul Sf. Pantelimon, mi-a zis: „Tată, să știi că nu e glumă! La mine vin niște oameni cu probleme nemaipomenite!. M-am interesat: virusul acesta nu omoară, dar dacă tu ai o problemă, o accentuează până la capăt, până te termină. Deci trebuie să știi să îl gestionezi. Atunci m-am programat, mi-am făcut vaccinul, rapelul, mi-am făcut și testul de anticorpi.

Cum și-a cunoscut Costel Constantin soția

Fiul dumneavoastră cum de a devenit medic, și nu actor, cum se întâmplă în multe cazuri?

Nu i-a plăcut. L-am luat într-un film, „Întoarcerea la dragostea dintâi, dar nu i-a plăcut.

Aveți o căsnicie lungă și fericită alături de doamna Mihaela. Cum v-ați cunoscut soția? Este o poveste ca-n filme?

Cam așa ceva. Ea lucra la Athénée Palace, la recepție, și pe vremea aia era cu un regizor de radio, Dan Puican. Iar eu, împreună cu Alexandru Repan și Constantin Diplan, am venit de la televiziune, de unde ne-am luat banii și ne-am zis să mergem la braserie. La masă, o vedem ieșind de la hotel pe Mihaela, care se ducea să își cumpere pișcoturi. „Uite-o pe nevasta lui Puican, zice Diplan. „Ce mișto gagică, eu mă duc la ea!, le-am zis. Și asta am și făcut: „Doamnă, vă rog să-i transmiteți din partea mea salutări domnului Puican, cu care am făcut atâtea piese la radio!, i-am spus. Ea mi-a mulțumit. Asta a fost prima dată când ne-am văzut. Ulterior, după nu multă vreme, la barul de noapte de jos de la Athénée, erau Mișu Fotino, cu Dan Puican și cu Mihaela. Noi eram în aceeași formulă de trei, plus Conți Bărbulescu și Ștefan Bănică, la o altă masă. Sărbătoream ceva, luasem un pachet de Kent… Cred că eram un pic mai „binedispus, că m-am ridicat și m-am dus direct la masa lor: „Doamnă, dansați?, iar Mișu Fotino a răspuns răspicat „NU!. Colegul meu, îți dai seama? (râde). Dar ea a spus că dansează și cam de atunci ne-am legat… Mai târziu mi-a spus că prima dată i-au plăcut ochii mei negri și vocea mea. Asta s-a întâmplat în 1971. Sunt 50 de ani de atunci!

Costel Constantin găsea mai multă satisfacție în teatru, decât în film

Ce vă place mai mult, teatrul sau filmul? Că ați apărut în multe filme și ați jucat în zeci de spectacole de teatru…

Teatrul îmi place. Găsesc mai multă satisfacție în el, pentru că, din punct de vedere profesional, tu trăiești toată povestea de la cap la coadă atunci, în seara în care joci, e lupta pe care o ai cu cei din fața ta, pe care trebuie să îi câștigi, și dacă simți că sunt cu tine ai o bucurie aparte. La film e altceva.

Dar totuși filmul v-a adus faima, așa ați devenit cunoscut publicului larg…

Da, așa e. Am făcut 84 de filme în 50 de ani. Dar știi cum vine asta? Ian McKellen a dat un interviu la un moment dat și a zis: „Am jucat enorm de multe de piese de Shakespeare, care mi-au plăcut la nebunie, texte minunate din teatrologia universală, din dramaturgia lumii, iar lumea mă știe drept Gandalf din «Stăpânul inelelor».

Ați jucat și în televiziune destul de mult…

Da, la un moment dat am făcut, în doi ani și jumătate, 300 de episoade de serial TV: „Aniela, unde jucam rolul colonelului Ciucurescu, apoi „Iubire și onoare, unde jucam un emir care are doi băieți, iar unul dintre aceștia se îndrăgostește de o româncă. Aveam un ritm de muncă incredibil! Venea mașina dimineața la 7, mă ducea la Buftea, filmam până seara la 9, la 10 eram acasă, unde primeam textul pentru a doua zi. Dar am făcut și peste 1.000 de piese de radio și peste 100 de piese de televiziune. La TVR se făcea o piesă pe lună.

Cum și-a dorit Costel Constantin să rămână în memoria publicului

E vreun rol care v-a marcat sau care v-a plăcut din atât de multe?

În televiziune, Cuza Vodă, pe care l-am făcut și alb-negru, și color. Și cu doamna Sorana Coroamă am făcut „Domnișoara Nastasia, un spectacol minunat, i-am avut parteneri pe Gheorghe Cozorici și Olga Delia Mateescu. În teatru, Randle McMurphy din „Zbor deasupra unui cuib de cuci, Peppino din „Sâmbătă, duminică, luni. Munca cu Andrei Șerban la „Trilogia antică a fost benefică, a fost o etapă importantă în cariera mea.

Cel mai frumos moment din viața dumneavoastră?

Cel mai frumos moment este cel pe care îl aștept. Au fost multe momente frumoase. Dar cel mai frumos vreau să fie cel care o să vină.

Cum vreți să își amintească lumea de Costel Constantin?

Se spune că un actor trăiește nu atât timp cât trăiește fizic, ci atât timp cât trăiește în memoria afectivă a celor care l-au văzut în filme sau în teatru, sau l-au cunoscut în viața de toate zilele sau într-o întâmplare oarecare. Aici este lucrul cel mai important.

 

Urmărește-ne pe Google News