Valentina Fătu și Vasile Muraru sunt însoțiți adesea și de partenerii lor la spectacole: "Ne ajutau la schimbat. Oricum, noi suntem antipatici când plecăm la muncă, pentru că..." / EXCLUSIV

Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!

Anul ce tocmai a trecut s-au împlinit 105 ani de teatru de revistă și lumea iubește încă acest gen. Cum vă explicați?

Valentina Fătu: Revista este un gen care s-a construit și în toate cărțile despre Tănase și Teatrul „Cărăbuș, înființat în 1919, aflăm că s-a pornit de la vodevilul românesc și s-a continuat cu șansoneta franțuzească, peste care s-a adăugat cupletul de atac tipic lui Tănase și tipic Revistei românești.

Vezi galeria foto

Se vede cu ochiul liber și se simte implicarea voastră la Teatrul „Constantin Tănase, așa cum se simte
că pe aici au trecut nume foarte grele ale Teatrului de Revistă.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Makaveli a dezvăluit că tatăl său biologic este Viorel Vancea, fost fotbalist: "Nu m-a recunoscut! A fost o escapadă cu mama, avea deja o familie"/ Reacția spontană a bărbatului, când a fost sunat

Vasile Muraru: Păi, în 105 ani e normal… La Sala „Savoy, în 1939 a fost primul spectacol. Când am venit la
teatru, în 1981, la final de spectacol, când ieșeau vedetele… eu stăteam într-o rână așa. Nu aveam loc de câte vedete erau. Vă dați seama?

Citește și: Cum a început colaborarea dintre Vasile Muraru și Valentina Fătu, în urmă cu 10 ani: „Am stat mai întâi fără leafă și apoi, ușor, ușor, soarta, Dumnezeu… Eu nu am realizat amploarea proiectului în momentul în care…” / EXCLUSIV

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată și cu ce se ocupă fiica lui Crin Antonescu la 23 de ani. Când avea doar trei ani, Irina a rămas orfană de mamă

Citește și: Cum reacționează Vasile Muraru când este confundat, pe stradă, cu Nae Lăzărescu, chiar și la 11 ani de la moartea acestuia: „Mai e lume care îmi zice: Să trăiești, nea Nae!”

Citește și: Cum arată casa Biancăi Drăgușanu. Locuința este decorat modern, are terasă decorată în stil italian și un dressing impresionant

Citește și: Monica și Leonard Doroftei vor fi bunici: „Vine un nepoțel în familia noastră! Băiatul nostru mijlociu, Alex, ne-a făcut bucuria asta”

„Teatrul de revista e un gen care trăiește prin vedete”

V.F.: E un gen care trăiește prin vedete. Poate la celelalte teatre e suficient să fie doar un actor extrem de talentat. La genul nostru, trebuie să fii și talentat, și popular. Adică să te știe lumea. E un gen care trăiește și are nevoie de vedete. Eu am aflat asta prima dată din cărțile domnului Storin și pe urmă de la doamna Stela, de la doamna Cristina… E un gen care trăiește prin vedete și se vinde mult mai bine atunci când pe un afiș ai vedete, oameni re- cognoscibili, oameni care apar la TV. Câteodată mai refuzăm să mergem la TV, ne permitem luxul, dar, în același timp, și realizăm că e nevoie să apărem, că din asta se hrănește, cumva, popularitatea unui artist. Oamenii trebuie să te vadă, trebuie să te simtă de-al lor.

V.M.: Asta a și fost. Revista fiind un ziar oferit publicului ca spectacol, era aproape de sufletul românului.
V.F.: Ai un număr muzical, ai un cuplet. Mai dai o pagină, vine un dans…
V.M.: Și îmbunătățit în fiecare an, pentru că Tănase mergea la Paris și era la curent cu tot. La Paris, varieteul era ultimul răcnet în privința spectacolului de divertisment.

V.F.: Am studiat niște reviste pe care le-am expus în foaierul teatrului. Eu și domnul Vasile avem pasiunea aceasta, suntem colecționari de fotografii, de istoria teatrului nostru și, de câte ori pot și am posibilitatea financiară și emoțională, cumpăr tot ce apare pe piață legat de teatrul nostru.

V.M.: Când am făcut 100 de ani de teatru, dacă ați văzut foaierul nostru, Valentina a fost cu ideea să înființăm o mică zonă de expoziție. Este vorba despre istoria Teatrului de Revistă, care nu e orișicare, un teatru de 100 de ani, care a spus ceva în țara asta.

V.F.: Plus că, în aripa expozițională, aripa „Cărăbuș, unde avem noi această expoziție, pe care am denumit-o atunci, fix în urmă cu cinci ani, când s-a inaugurat, „Constelația Cărăbuș, sunt fotografii din colecția mea și a domnului Vasile, fotografii rare, caiete-program din 1930, 1940, fotografii inedite cu Constantin Tănase.

Valentina Fătu și Vasile Muraru, despre împlinirea a 105 ani de teatru de revistă

V.M.: Am fost și la Muzeul din Vaslui.
V.F.: Da, Muzeul din Vaslui găzduiește colecția donată de Virginia Tănase, soția lui Constantin Tănase, care i-a supraviețuit vreo 20 și ceva de ani. Constantin Tănase e născut la o margine de Vaslui, iar ea a donat mobilier și fotografii.
V.M.: Texte, caiete-program, afișe.

V.F.: Foarte multe articole de genul acesta, care au aparținut lui Constantin Tănase. Virginia Tănase a donat aceste lucruri Muzeului din Vaslui la momentul inaugurării, în 1971, anul în care m-am născut eu. Există în muzeu o mică încăpere care îi este dedicată lui Constantin Tănase. Am mers cu domnul Vasile și am vorbit cu oamenii de acolo, care au fost extrem de prietenoși și deschiși. Și în ziua de azi le mulțumim.

V.M.: Și doamnei directoare Mocanu, care ne-a dat și livretul lui militar.
V.F.: Au venit cu acele obiecte extrem de valoroase. O minitrusă de machiaj, care i-a aparținut lui Constantin Tănase, o cutiuță metalică, multe fotografii și articole despre Constantin Tănase din epocă. Am făcut atunci o expoziție temporară de câteva zile. După care, am permanentizat-o, împrumutând din colecțiile noastre personale. La mine, pasiunea pentru lumea asta a „Cărăbușului s-a declanșat în
momentul în care, împreună cu domnul Vasile, am scris scenariul spectacolului „Suta lui Tănase, care, evident, celebra 100 de ani de teatru de revistă. Și atunci, am tot căutat informații, pentru că am vrut să plasez lumea spectacolului exact în epoca aceea și am citit tot ce se găsea. Am acumulat foarte multă
informație valoroasă și, inevitabil, căutând pe internet, am dat de articole și de fotografiile acestea pe care am simțit că trebuie să le am. Discutând cu domnul Vasile, am aflat că și dumnealui avea unele lăsate de domnul Ion Vova, marele regizor de teatru, care, ce credeți?, fusese dansator în trupa lui Tănase.

V.M.: Se numea Voice. „Unda veselă era viața lui. Acest regizor fantastic de teatru a fost dansator.
V.F.: După ce „Unda veselă a fost lansată de Ion Manu, au preluat-o Stroe și Vasilache, care au făcut-o celebră sub numele de „Ora Veselă. Apoi, a preluat programele de divertisment și de radio Ion Vova, această extraordinară personalitate pe care eu nu am prins-o. A venit la unul dintre spectacolele mele
de debut de la teatru. L-a atras ceva și așa am ajuns eu în radio.

V.M.: Pe mine a venit și m-a luat să fac „Păcală. Erau actori grei, care puteau să spună: „Cum, îl pui pe puștiul acesta?. Nu te jucai cu el!
V.F.: Venea ca simplu spectator și apoi te trezeai cu un telefon la teatru. Pe atunci, nu erau mobile. Suna la secretariat și erai invitat la radio, în emisiuni de teatru sau de divertisment.

V.M.: Pe urmă, ne-am apropiat, îl duceam acasă. A fost pacientul soției mele, care era medic de familie. Și mi-a dat cadou filmul „Visul lui Tănase, pe care nu-l găseam nicăieri.
V.F.: Aceasta este povestea. Noi, în cadrul evenimentului acesta, ne-am gândit ce să facem… Și aflaserăm că Tănase a jucat în trei filme, într-unul având contribuție majoră. A dat telefon domnul Vasile la Arhiva Națională de Filme, la România Film, nu exista nicăieri. Nici TVR nu mai are filmul, turnat în Germania, în 1932, în care a jucat însuși Constantin Tănase.
V.M.: „Visul lui Tănase se numește filmul.

V.F.: Și domnul Vasile zice: „Mi-a dat mie acum nu știu câți ani nea Vova o pungă cu niște poze și mi-a spus: «Vezi că e și o pungă cu un film!». Aduce domnul Vasile punga, ne uităm la ea și descoperim un teanc de fotografii cu generația domnului Vova, pentru că el însuși fusese, în 1930 și ceva, pe aici pe la Tănase.

V.M.: Coleg cu Colea Răutu, Radu Zaharescu… Toți erau Voice, adică erau dansatori. Au debutat pe scena Teatrului „Cărăbuș, proprietar fiind Constantin Tănase.

V.F.: Până atunci, era împământenit să existe balerine, numai fete. Tănase le lua pe unele dintre ele din România, dar altele erau aduse de la Paris și le ținea câte o stagiune-două la București. Româncele erau mai pudice, nu se dezbrăcau. Și atunci, aducea englezoaice și franțuzoaice.

Valentina Fătu: „Vasile Muraru își dorea același gen de expunere cum a avut cu Nae Lăzărescu”

Spuneai că domnul Vasile ți-a zis la un moment dat vorbește cu soțul… Că nu o să stai prea mult acasă sau în ce sens?

V.F.: Nu neapărat. Dar a fost foarte onestă întrebarea, în sensul că, probabil, își dorea același gen de expunere cum a avut cu Nae Lăzărescu, cu spectacole în țară și străinătate, ceea ce avem și noi. Slavă cerului și-i mulțumim lui Dumnezeu! Asta pe lângă ceea ce se întâmplă la teatru. Or, eu nu prea am înțeles la ce se referă. Eu mă gândisem că poate plecăm o dată la Iași sau în altă parte… dar lucrurile s-au rostogolit atât de puternic și am înțeles ce înseamnă această „uzină. Pentru că noi am început să repetăm foarte mult. Să fim foarte interesați de a ne concepe un repertoriu astfel încât să ducem un spectacol de două ore în doi oameni, ceea ce s-a întâmplat brusc.
V.M.: Plus emisiunile la Antena 1. Erau zece texte pe emisiune.

V.F.: Erau zece texte în condițiile în care nu știam dacă noi înșine puteam să ne scriem texte. Pe lângă toate acestea, trebuia să te interesezi să-ți faci rost de costume. Noi avem costumele de plecat în țară, care sunt altele decât cele de la teatru, deși, uneori, personajele seamănă. Unele le facem și la teatru, dar ne extindem și realizăm un proiect particular cu care și plecăm în țară. Deci, a fost și este mult de muncă. Nu știam cât o să muncim!

Valentina Fătu și Vasile Muraru sunt însoțiți adesea și de parteneri la spectacole

Și soțul tău ce a spus?

V.M.: Au mers amândoi. Și nevastă-mea, și el. Ne ajutau la schimbat. Noi ne schimbam într-un minut și ceva. Era ea în scenă, pe urmă mă duceam eu și ne ajutau la îmbrăcat. S-au blocat!

V.F.: Uneori merg cu noi, dar de cele mai multe ori nu ne însoțesc. Oricum, noi suntem antipatici când plecăm la muncă, pentru că suntem focusați pe ale noastre. Pe drum, repetăm.

V.M.: Mă sună: „Trimite-mi textul, uită-te puțin și trimite-mi muzica…. Săracul, a văzut cum este la noi.
V.F.: Când pleci cu familia undeva, este așa, mai pe relaxare. Mai bei un suc, o cafea. Or, noi când plecăm sunt adevărate expediții de luptă. Repetăm, jucăm și ne și întoarcem la București. De multe ori, se întâmplă să plecăm la Vatra Dornei, jucăm și ne și întoarcem.

V.M.: Și a condus și Valentina, că eu am carnetul suspendat. Iar ea a condus și pe distanțe lungi. Deci, partenerii dvs., soția dvs. și soțul Valentinei, nu sunt din lumea aceasta a artiștilor?
V.M.: Mulțumim lui Dumnezeu! (râde)

Soții Valentinei Fătu și a lui Vasile Muraru activează în domenii diferite

De ce? Ieșea cu scântei?

V.F.: Nu știu, nici nu m-am gândit vreodată.
V.M.: Eu nici nu i-am spus nevestei că sunt actor. I-am spus că lucrez în construcții când ne-am cunoscut, ca să-i inspir încredere. Să pară că sunt om serios. Am păcălit-o. Un pic a ținut, dar era să se termine tot.

V.F.: Eu cred că este important să ai o viață de familie echilibrată, ca să îți vezi liniștit de ceea ce ai de făcut. E consum mare în zona artistică. Așa stau lucrurile. Dar oamenii nu trebuie să vadă efortul nostru, faptul că ai venit la teatru destabilizat sau vii după ce ai fost la medic. Tu trebuie, în acele două ore pe care le petreci la cabină tu cu tine, știind că urmează să mergi pe scenă, să faci tot ce trebuie ca să arăți cât mai bine fizic și psihic pentru întâlnirea cu spectatorul. În ecuația aceasta nevăzută e întotdeauna și familia fiecăruia dintre noi. Cu cât ai mai multe conflicte acasă, cu atât efortul tău de a echilibra ce faci pe scenă e mai mare.

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News