9 Mai - Ziua Europei – Sărbătoarea unității europene

În fiecare an, de 9 Mai-Ziua Europei, sărbătorim pacea și unitatea în Europa. Data marchează aniversarea momentului istoric reprezentat de „Declarația Schuman‘, care a propus ideea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care ar face ca războiul dintre națiunile Europei să fie de neconceput. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

Ce se sărbătorește la 9 Mai – Ziua Europei

La 9 mai, Uniunea Europeană sărbătorește Ziua Europei 2023. Este momentul în care se comemorează Declarația Schuman, de la 9 mai 1950. Pentru a marca 9 Mai – Ziua Europei, instituțiile UE, inclusiv delegațiile și reprezentanțele UE din întreaga lume, vor organiza o gamă largă de activități online și la fața locului. Astfel, li se oferă cetățenilor posibilitatea de a descoperi și de a se familiariza cu Uniunea Europeană.

De 9 Mai – Ziua Europei, se vor reuni cetățenii europeni pentru a afla mai multe despre modul în care UE sprijină pacea, securitatea și democrația prin atitudinea sa fermă în fața războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și a altor conflicte din întreaga lume. 9 Mai – Ziua Europei 2023 va permite, de asemenea, vizitatorilor să se familiarizeze mai bine cu eforturile UE de a construi o Europă verde, digitală și competitivă, echitabilă și calificată, dar și puternică, rezilientă și sigură. Anul acesta, Ziua Europei va pune un accent special pe Anul european al competențelor 2023, care va debuta la 9 mai.

Cu ocazia Zilei Europei și în perioada din jurul ei, instituțiile UE vor găzdui o gamă largă de activități interactive în locațiile lor din cele 27 de state membre ale UE și din întreaga lume.

Ce reprezintă Declarația Schuman

Declaraţia rostită la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a rămas înscrisă în istoria construcţiei europene drept „Declaraţia Schuman’. Textul prevedea crearea unei Comunităţi a cărbunelui şi oţelului, ai cărei membri urmau să-şi gestioneze împreună aceste două resurse. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată de Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxembourg, a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.

În 1950, naţiunile Europei făceau încă eforturi pentru a înlătura consecinţele dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial, care încetase cu 5 ani în urmă.

Ţările Europei erau determinate să caute modalităţi de a evita un alt război. Au ajuns la concluzia că prin punerea în comun a producţiei de cărbune şi oţel (conform Declaraţiei), un eventual război între Franţa şi Germania, rivali istorici, „ar fi nu numai de neconceput, ci şi imposibil din punct de vedere material’. Reunirea intereselor economice a contribuit la creşterea standardelor de viaţă şi la crearea unei Europe mai unite. Posibilitatea de a adera la CECO le-a fost oferită şi altor ţări.

Textul integral al Declarației Schuman

„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice. Asumându-şi, timp de mai bine de 20 de ani, rolul de campioană a unei Europe unite, Franţa şi-a pus dintotdeauna eforturile în slujba păcii. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie.

Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt. Alăturarea naţiunilor europene implică eliminarea opoziţiei seculare dintre Franţa şi Germania. Orice acţiune întreprinsă trebuie să aibă în vedere în primul rând aceste două ţări. În acest scop, guvernul francez propune ca măsuri imediate să fie întreprinse într-o direcţie concretă, dar decisivă.

Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene. Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor.

Solidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război între Franţa şi Germania devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material. Înfiinţarea acestei unităţi de producţie puternice, deschisă tuturor ţărilor care doresc să colaboreze, va pune bazele reale ale unificării economice, angajându-se să le furnizeze tuturor ţărilor membre elementele principale ale producţiei industriale, în condiţii egale.

Această producţie va fi oferită lumii întregi, fără diferenţieri sau excepţii, pentru a contribui la creşterea nivelului de trai şi pentru a promova realizările paşnice. Cu mijloace suplimentare, Europa va putea să ducă mai departe realizarea uneia dintre misiunile sale esenţiale: dezvoltarea continentului african.

În acest mod se va realiza, simplu şi rapid, acea fuziune a intereselor care este indispensabilă pentru crearea unui sistem economic comun; aceasta ar putea fi piatra de temelie a unei comunităţi mai largi şi mai complexe reunind ţări aflate multă vreme în conflicte sângeroase. Prin punerea în comun a producţiei de bază şi prin instituirea unei Înalte Autorităţi, ale cărei decizii vor reuni Franţa, Germania şi alte state membre, această propunere va conduce la stabilirea primelor baze concrete ale unei federaţii europene, indispensabilă pentru menţinerea păcii.

Pentru a promova realizarea obiectivelor astfel definite, guvernul francez este pregătit să iniţieze negocieri pornind de la următoarele considerente. Sarcina pe care o va avea de îndeplinit Înalta Autoritate comună va fi de a asigura, în cel mai scurt timp posibil, modernizarea producţiei şi îmbunătaţirea calităţii acesteia; furnizarea în condiţii egale a cărbunelui şi oţelului pentru pieţele din Franţa şi Germania, precum şi pentru pieţele din alte ţări membre; dezvoltarea în comun a exporturilor către alte state; egalizarea şi îmbunătăţirea nivelului de trai al muncitorilor din aceste ramuri industriale.

Pentru a îndeplini aceste obiective, pornind de la condiţiile de producţie diferite din statele membre, propunem să se instituie o serie de măsuri cu caracter tranzitoriu, cum ar fi aplicarea unui plan de producţie şi investiţii, stabilirea unui mecanism compensatoriu pentru egalizarea preţurilor şi crearea unui fond de restructurare care să faciliteze raţionalizarea producţiei. Circulaţia cărbunelui şi a oţelului între statele membre va fi imediat scutită de toate taxele vamale şi nu va fi afectată de ratele de transport diferenţiate. Se vor crea treptat condiţii care vor permite o distribuţie cât mai raţională a producţiei, la cel mai înalt nivel de productivitate. Spre deosebire de cartelurile internaţionale, care au tendinţa de a impune practici restrictive asupra distribuţiei şi exploatării pieţelor naţionale şi de a menţine profituri mari, această organizaţie va asigura fuziunea pieţelor şi extinderea producţiei.

Principiile şi acţiunile esenţiale definite mai sus vor face obiectul unui tratat semnat între state şi înaintat spre ratificare parlamentelor din fiecare ţară. Negocierile necesare pentru stabilirea detaliilor legate de aplicarea acestor prevederi se vor desfăşura cu ajutorul unui arbitru numit de comun acord. Acesta va avea sarcina de a se asigura că acordurile convenite corespund principiilor enunţate şi, în cazul în care se ajunge la un impas, va decide ce soluţie urmează să fie adoptată.

Înalta Autoritate comună care se ocupă de administrarea întregului sistem va fi alcătuită din personalităţi independente numite de guverne, respectându-se principiul reprezentării egale. Guvernele vor alege de comun acord un preşedinte. Deciziile Autorităţii se vor aplica în Franţa, Germania şi în celelalte ţări membre. În cazul în care deciziile autorităţii vor fi contestate, se vor lua măsuri de la caz la caz.

Un reprezentant al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi acreditat pe lângă Autoritate şi va întocmi un raport public pentru ONU de două ori pe an, pentru a face un bilanţ al activităţii noii organizaţii, în special în ceea ce priveşte respectarea obiectivelor acesteia.

Instituirea Înaltei Autorităţi nu va prejudicia în niciun fel regimul de proprietate asupra întreprinderilor. În exercitarea funcţiilor sale, Înalta Autoritate comună va lua în considerare puterea conferită de Autoritatea Internaţională a Ruhrului şi obligaţiile de orice natură impuse Germaniei, atâta timp cât acestea rămân în vigoare.’

Cine a fost Robert Schuman

Născut la Luxemburg ca cetățean german, Schuman a dobândit cetățenia franceză în 1919, când regiunile Alsacia și Lorena, unde locuia, au fost restituite Franței. Recunoscut drept arhitectul proiectului de integrare europeană, Robert Schuman a participat, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, la mișcarea de rezistență franceză. A fost capturat și încarcerat de naziști. Înainte de război, a fost membru al Parlamentului francez. După război, a ocupat o serie de posturi de conducere în Franța, activitatea sa politică culminând cu elaborarea „Declarației Schuman‘, al cărei scop era să unească Europa și să prevină alte războaie. A fost negociator-cheie al tratatelor și inițiativelor majore, cum ar fi Consiliul Europei, Planul Marshall și NATO – toate vizând intensificarea cooperării în cadrul alianței occidentale și unificarea Europei.

În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat renumitul „Plan Schuman’. Acesta a fost publicat la 9 mai 1950, considerată astăzi data de naștere a Uniunii Europene și sărbătorită în fiecare an ca „Ziua Europei‘. În discursul aferent, el a propus controlul comun al producției de cărbune și oțel, cele mai importante materiale utilizate de industria armamentului. Ideea de bază era aceea că o țară care nu deține controlul asupra producției de cărbune și oțel nu va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.

Ce se întâmplă de 9 Mai Ziua Europei

Cu această ocazie, cetățenii UE vor putea să cunoască mai bine instituțiile UE din Bruxelles, Luxemburg și Strasbourg. Astfel, sâmbătă, pe 6 mai, la Bruxelles, cetățenii pot vizita instituțiile UE. Marți, pe 9 Mai Ziua Europei, doritorii pot vizita Curtea Europeană de Justiție și satul european din orașul Luxemburg. Satul european a fost înființat de reprezentanța Comisiei împreună cu autoritățile naționale, ambasadele statelor membre, instituțiile UE cu sediul la Luxemburg și societatea civilă. Pe 13 mai, se pot vizita împrejurimile Parlamentului European de la Strasbourg și sediul celui mai mare organism democratic din Europa. Mai multe informații cu privire la programul de activități pot fi găsite aici, aici și aici.

În plus, delegațiile UE vor marca Ziua Europei în întreaga lume și vor evidenția unitatea și solidaritatea europeană. Reprezentanțele Comisiei Europene, în strânsă cooperare cu birourile de legătură ale Parlamentului European, cu centrele Europe Direct și cu alți parteneri naționali și regionali, planifică diverse acțiuni pentru a marca ziua, cum ar fi activități de divertisment și jocuri de întrebări, festivaluri, activități sportive, evenimente și dezbateri culturale, dar și activități de vizibilitate și campanii pe platformele de comunicare socială.

Începe Anul European al Competențelor

Punctul principal al evenimentelor organizate de 9 Mai Ziua Europei este găzduirea Festivalului Anului european al competențelor. Festivalul se va corela cu multe alte activități care plasează competențele pe primul loc în diferite părți ale Europei. În întreaga lume, instituțiile UE, împreună cu partenerii și rețelele lor, vor sărbători Ziua Europei printr-o serie de activități de implicare, informare și divertisment.

La 12 octombrie 2022, Comisia Europeană a adoptat propunerea pentru desemnarea anului 2023 drept Anul european al competenţelor. În Anul european al competenţelor, Comisia Europeană va coopera cu Parlamentul European, statele membre, partenerii sociali, serviciile publice şi private de ocupare a forţei de muncă, camerele de comerţ şi industrie, furnizorii de educaţie şi formare, lucrătorii şi întreprinderile, cu scopul de a da un nou impuls învăţării pe tot parcursul vieţii.

Măsurile care trebuie puse în practică

-Promovarea unor investiţii în formare şi perfecţionare, mai consistente, mai eficace şi mai favorabile incluziunii pentru a valorifica întregul potenţial al forţei de muncă europene şi pentru a sprijini tranziţiile de la un loc de muncă la altul;

-Asigurarea caracterului adecvat al competenţelor în raport cu nevoile pieţei forţei de muncă, prin cooperarea cu partenerii sociali şi cu întreprinderile;

-Corelarea aspiraţiilor şi a seturilor de competenţe ale persoanelor cu oportunităţile de pe piaţa forţei de muncă, în special pentru tranziţia verde şi digitală şi pentru redresarea economică (o atenţie deosebită se va acorda în special femeilor şi tinerilor, a celor care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare)

-Atragerea persoanelor din ţări terţe cu competenţele de care UE are nevoie, inclusiv prin consolidarea oportunităţilor de învăţare şi a mobilităţii şi prin facilitarea recunoaşterii calificărilor.

În 2023, UE va pune la dispoziţie fonduri şi sprijin tehnic semnificative pentru a sprijini investiţiile statelor membre în perfecţionare şi recalificare, inclusiv din „Fondul social european Plus (FSE+)', cu un buget de peste 99 de miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, care este principalul instrument al UE pentru investiţiile în capitalul uman.

Totodată, „Mecanismul de redresare şi rezilienţă' poate sprijini reformele şi investiţiile statelor membre, inclusiv în domeniul competenţelor şi al locurilor de muncă. În planurile naţionale de redresare şi rezilienţă aprobate până în prezent de Comisie şi de Consiliu, aproximativ 20% din cheltuielile sociale sunt alocate „ocuppării forţei de muncă şi competenţelor'.

La fel de important este şi „Programul Europa digitală', cu un buget de 580 de milioane EUR pentru dezvoltarea competenţelor digitale avansate. Acesta oferă finanţare strategică şi, printre altele, sprijină dezvoltarea unei rezerve de talente formate din experţi în domeniul digital, consolidând totodată cooperarea dintre statele membre ale UE şi părţile interesate în ceea ce priveşte competenţele şi locurile de muncă din sectorul digital.

În plus, „Orizont Europa' sprijină competenţele cercetătorilor, ale antreprenorilor şi ale inovatorilor, în special prin acţiunile sale, „Marie Sklodowska-Curie', Consiliul European pentru Inovare şi Institutul European de Tehnologie.

De asemenea, programul „Erasmus+', cu un buget de 26,2 miliarde EUR, sprijină, printre altele, dezvoltarea personală şi profesională a cursanţilor, a personalului şi a instituţiilor din domeniul educaţiei şi formării profesionale, prin finanţarea activităţilor de mobilitate şi a parteneriatelor pentru cooperare în întreaga Europă. Programul finanţează, de asemenea, universităţile europene care sunt pioniere în dezvoltarea microcertificatelor pentru formare, perfecţionare şi recalificare.

Printre celelalte programe care pot sprijini dezvoltarea competenţelor se numară programul InvestEU, Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizaţi, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul pentru o tranziţie justă, Corpul european de solidaritate, Programul pentru mediu şi politici climatice (LIFE), Fondul pentru modernizare, Instrumentul de sprijin tehnic şi Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare şi cooperare internaţională.

Educarea adulților, o necesitate

Tranziţia verde şi cea digitală deschid noi oportunităţi pentru cetăţeni şi pentru economia UE. Deţinerea competenţelor relevante le permite oamenilor să facă faţă cu succes schimbărilor de pe piaţa forţei de muncă şi să participe pe deplin la societate şi democraţie. Acest lucru va asigura faptul că nimeni nu este lăsat în urmă, iar redresarea economică, la fel ca tranziţia verde şi cea digitală, este echitabilă şi justă din punct de vedere social. O forţă de muncă cu competenţele cerute pe piaţă contribuie, de asemenea, la creşterea durabilă, conduce la mai multă inovare şi îmbunătăţeşte competitivitatea întreprinderilor, notează https://romania.representation.ec.europa.eu.

Cu toate acestea, în prezent, peste trei sferturi dintre întreprinderile din UE raportează dificultăţi în găsirea de lucrători cu competenţele necesare, iar cele mai recente cifre furnizate de Eurostat sugerează că doar 37% dintre adulţi urmează cursuri de formare în mod regulat. Patru din zece adulţi şi una din trei persoane care lucrează în Europa nu dispun de competenţe digitale de bază. În plus, încă din 2021, existau deficite de personal pentru 28 de ocupaţii, de la construcţii şi asistenţă medicală până la inginerie şi IT, ceea ce demonstrează o cerere tot mai mare atât de lucrători cu înaltă calificare, cât şi de lucrători slab calificaţi, precizează sursa citată mai sus. Există, de asemenea, o reprezentare scăzută a femeilor în profesiile şi studiile din domeniul tehnologiei, doar unul din şase specialişti IT şi unul din trei absolvenţi de STIM (ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică) fiind femei.

Pentru a încuraja învăţarea pe tot parcursul vieţii, statele membre au aprobat obiectivele sociale ale Strategiei Europa 2030 conform cărora cel puţin 60% dintre adulţi ar trebui să participe la formare în fiecare an. Acest lucru este, de asemenea, important pentru atingerea obiectivului privind rata de ocupare a forţei de muncă de cel puţin 78% până în 2030. Unul dintre obiectivele UE este ca, până în anul 2030, cel puţin 80% dintre adulţi să aibă cel puţin competenţe digitale de bază şi să existe 20 de milioane de specialişti TIC angajaţi în Uniune, în timp ce mai multe femei ar trebui încurajate să ocupe astfel de locuri de muncă.

Pentru a îndeplini obiectivele Anului european al competenţelor, Comisia Europeană va promova oportunităţile de perfecţionare şi recalificare, de exemplu prin evidenţierea iniţiativelor relevante ale UE, inclusiv a posibilităţilor de finanţare ale UE, pentru a sprijini adoptarea, implementarea şi realizarea acestora. Vor fi organizate, de asemenea, evenimente şi campanii de sensibilizare în întreaga Uniune pentru a sprijini învăţarea reciprocă a partenerilor în ceea ce priveşte perfecţionarea şi recalificarea. Anul 2023 urmăreşte, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea în continuare a instrumentelor de informaţii privind competenţele şi să promoveze mijloace şi instrumente pentru creşterea transparenţei şi facilitarea recunoaşterii calificărilor, inclusiv a celor din afara UE.

Sursa foto: europa.eu

Alte surse: europa.eu, agerpres.ro

Citește și Viitorii diplomați au defilat pentru Adina Buzatu de Ziua Europei