Când e Înălțarea în 2023?

Dat fiind că Sfintele Paști se sărbătoresc în acest an pe 16 aprilie, Înălțarea Domnului se celebrează pe 25 mai. Evenimentul se ține cu fastul cuvenit, fiind unul dintre cele mai importante evenimente ale creștinătății. Este singura zi din an în care salutul creștinilor este „Hristos S-a înălţat!', răspunsul fiind: „Adevărat S-a înălțat!'

Ce simbolizează Înălțarea Domnului

Înălţarea la cer cu trupul a Fiului lui Dumnezeu întrupat este poate cel mai însemnat prilej de prăznuire a lumii bisericeşti. Căci evenimentul simbolizează momentul în care Iisus s-a aşezat de-a dreapta Tatălui, continuându-şi lucrarea pământească prin Sfântul Duh. De la Jertfă la Înălţare, acesta este itinerariul fiinţei umane în lume. Iar Hristos, prin Înălţarea Sa, cu 10 zile înaintea Pogorârii Sfântului Duh, face ca spiritul dedicat credinţei creştine să se înalţe odată cu El. Sărbătoarea Înălțării Domnului reprezintă garanția înălțării noastre, a credincioșilor. Potrivit cărților sfinte, Domnul Iiisus Hristos a zis: „Iar Eu, când Mă voi înalța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine'. Prin urmare, orice credincios este încredințat că nu numai spiritul său va fi înălțat, ci și trupul. Prin Înălțarea Sa la cer, Fiul lui Dumnezeu întrupat s-a aşezat de-a dreapta Tatălui, continuându-şi lucrarea pământească prin Sfântul Duh.

Vorbind despre sărbătoarea Paştilor, Eusebiu al Cezareei a făcut cea mai veche menţiune în acest sens, arătând că Înălţarea era prăznuită în Orient pe atunci în a cincizecea zi după Înviere, odată cu Rusaliile. La Ierusalim, sărbătoarea se ţinea în Biserica Naşterii din Bethleem, în aceeaşi zi cu Pogorârea Sfântului Duh. Abia la finele secolului al IV-lea s-au separat cele două momente marcante. Sărbătoarea Înălţării a căpătat însemnătate odată cu ridicarea bisericii de pe Muntele Eleonului, unde Iisus s-a ridicat la Cer, de către Sfânta Elena. Acolo, Înălţarea era prăznuită cu mare fast.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Silviu Prigoană și-a făcut testamentul înainte de moarte. Cum se împarte averea între cei patru moștenitori: „Am dat copiilor mei ce li se cuvine. E umilitor pentru frați să...”

Conform crestinortodox.ro, „Înălţarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om. Hristos, prin Înălţarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale şi putere, ca omul să ajungă la această stare. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar şi locuieşte în inima celor ce-L iubesc. Aşa putem înţelege paradoxul: Hristos este înălţat şi în drum spre înălţare cu fiecare dintre noi”.

Ce legătură are Sfântul Toma cu Înălțarea

Sfântul Toma este unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus. Probabil că nu e cineva care să nu fi auzit sau să nu fi folosit vreodată expresia „Toma necredinciosul'. Însă, din păcate, nu sunt mulți aceia care îi cunosc adevărata semnificație. Cât despre adevăratul Toma, a fost el necredincios? Dimpotrivă! Atât de credincios I-a fos lui Iisus, încât a fost gata să moară pentru el, îndemnându-i și pe ceilalți Apostoli să facă la fel. Totuși, cărțile sfinte îl descriu pe Toma ca fiind cel care nu crede până nu vede cu propriii ochi adevărul. Iar asta ca urmare a întâmplării de după Înălțarea la Cer a Mântuitorului.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Adriana Bahmuțeanu i-a făcut parastas lui Silviu Prigoană, la Mănăstirea Comana: „Îmi doresc din suflet cât mai mulți oameni care l-au cunoscut să vină aici...” / A împărțit colaci și colivă la 9 zile de la moartea lui

Când El a înviat şi S-a arătat ucenicilor Lui, Toma nu era acolo. Iar când a auzit vestea, știind toate chinurile la care fusese supus Iisus, nu a putut crede că s-a petrecut așa ceva. Avea nevoie de o dovadă concretă: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede. Când Iisus s-a arătat a doua oară, după opt zile, l-a îndemnat pe Toma să se uite la El cu atenție, iar în acel moment, Apostolul și-a mărturisit credința, numindu-L „Domnul meu și Dumnezeul meu!'. Scrierile bisericești spun că, după Pogorârea Sfântului Duh, Toma a plecat să propovăduiască Evanghelia pe pământurile Indiei. Acolo, a ridicat biserici, a hirotonit preoți și a sfințit episcopi. Mai mult, a convertit la creștinism mai mulți credincioși. Lui i s-a dedicat și o zi specială din an, „Duminica Tomii', prima de după Sfintele Paşti.

Când se vopsesc ouăle de Înălțarea Domnului?

La 40 de zile după Înviere, de ziua Înălţării, oamenii din anumite regiuni ale ţării încă mai păstrează tradiţia Moşilor de Ispas. Acum se dă de pomană pentru morţi, se împodobesc mormintele şi casele cu ramuri de paltin, iar ferestrele cu leuştean. Este ultima zi în care se mai fac şi se împart ouă roşii. Spre deosebire de obiceiul înroșirii ouălor în Joia Patimilor sau Joia Mare, ouăle pentru acest eveniment se vopsesc chiar în ziua sărbătorii și tot acum se și împart. Și este singura zi din an în care salutul devine Hristos S-a înălţat!', iar răspunsul Adevărat S-a înălţat!'. În popor, Ispasul mai e cunoscut şi ca Paştele cailor. Potrivit legendei, în grajdul unde s-a născut Iisus, caii au fost cam agitaţi şi Maica Domnului i-a blestemat să nu fie sătui decât la Ispas şi atunci numai un ceas. De aici şi expresia foarte cunoscută, care a căpătat în timp sensul de niciodată' sau la Sfântu Aşteaptă'.

Obiceiuri din străbuni

În afara ritualurilor creştine, bisericeşti, oamenii ţin şi la alte obiceiuri. De aceea, la Înălţare, poartă Frunze de nuc la brâu, la fel ca Iisus, şi bat vitele cu leuştean, ca să se îngraşe. Superstiţioşii nu dau sare din casă în această zi, căci aduce pagubă. Și nu dau nici foc, pentru că e semn de ceartă şi de inimă rea. Nu se seamănă la câmp, fiindcă pământul nu va rodi. O altă credinţă populară spune că cel care moare în ziua de Înălţare ajunge direct în Rai. Și sunt multe practici legate de cultul morților. Ca să nu fie bântuiți de sufletele rămase pe pământ și pentru ca cei plecați pe lumea cealaltă să aibă de toate, se fac pomeni, se împodobesc mormintele cu flori și frunze verzi.

La Înălțare, se cinstesc eroii

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ziua Înălțării Domnului a devenit Sărbătoare Națională Bisericească. Și a fost consacrată drept Ziua Eroilor. În toate lăcașurile de cult ortodoxe se face pomenirea eroilor români cazuți în luptă pentru credință, libertate, dreptate, apărarea țării și întregirea neamului.

Rugăciune în ziua praznicului Înălțării Domnului

„Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui!

În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.'