Când se pune virgula și care sunt regulile

Când se pune virgula și care sunt regulile de utilizare a acestui semn de punctuație? Este o întrebare pertinentă în zilele noastre. Oricât de siguri am fi de cunoștințele acumulate, ajungem să avem dubii. Căci se mai întâmplă să ne apară în fața ochilor un titlu care ne zgârie privirea cu o virgulă plasată între subiect și predicat. Sau observăm lipsa virgulei acolo unde ar trebui să fie. De parcă autorul textului cu pricina a simțit nevoia să se odihnească și în scris acolo unde a făcut pauză de respirație în vorbire. Or, există reguli clare în limba română referitoare la când se pune virgula într-un text.

Ce este virgula

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției. O altă definiție a virgulei este „semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale'. Și o altă utilizare a virgulei este aceea de a „separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracționară'.

La fel ca și celelalte semne de punctuație, virgula are rolul de a evidenția structura unei propoziții. Și ne ușurează procesul de citire a unui text. Așa că e foarte important să fim atenți când se pune virgula și să știm care sunt regulile de utilizare a acestui semn. Și asta pentru că o virgulă pusă unde nu trebuie poate schimba în totalitate sensul unui mesaj.

Potrivit Îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație, „Virgula arată felul în care fraza şi propoziţia se despart în elementele lor constitutive, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este funcţia gramaticală a virgulei.

În legătură cu funcţia gramaticală se pot da reguli precise. Ele arată când este obligatorie şi când nu este îngăduită folosirea virgulei. Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. În felul acesta virgula, alături de alte semne de punctuaţie, serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intonaţiei.

Virgula se foloseşte pentru a reda grafic pauzele scurte, ori de câte ori marcarea lor este considerată necesară de către autor.'

Când se pune virgula corect

Potrivit Ghidului de redactare interinstituțional al Uniunii Europene, virgula are reguli precise de utilizare. Iar pe cea mai importantă dintre ele o știm încă din clasele gimnaziale. Virgula nu se pune niciodată între subiect și predicat.

De asemenea, nu se despart de regent prin virgulă:

-numele predicativ;

-celelalte determinări obligatorii: complementul direct, complementul indirect, unele circumstanțiale;

-complementul de agent, întrucât provine din subiect.

„În general, nu se despart de regent prin virgulă constituenții enunțului proveniți, prin reorganizare, din poziții sintactice obligatorii (care nu se izolează prin punctuație), cum este cazul complementului de agent. Separarea acestor constituenți prin virgulă are caracter emfatic.', se menționează în Ghidul de redactare instituțional al Uniunii Europene.

Totuși, este important de știut când se pune virgula corect. Și se izolează prin virgulă:

-construcțiile gerunziale și participiale, cu diverse valori circumstanțiale, așezate la începutul frazei:

-circumstanțialele intercalate între subiect și predicat (de regulă, când subiectul precedă predicatul):

-circumstanțialele așezate înainte de locul pe care îl ocupă în ordinea normală a circumstanțialelor (topică inversată). Această schimbare de topică are rolul de a atrage atenția în mod deosebit asupra acestor circumstanțiale.

Se mai pune virgula între diferite tipuri de circumstanțiale (de timp, de mod, de loc etc.), în funcție de gradul legăturii cu regentul și de topică. Virgula se mai utilizează corect și între părți de propoziție coordonate, atunci când nu sunt legate prin și copulativ ori prin sau.

În cazul folosirii conjuncțiilor coordonatoare perechi (și… și, sau… sau, fie… fie, nici… nici), este obligatorie folosirea virgulei între termenii coordonați. Totuși, virgula nu se folosește în cazul în care aceeași conjuncție introduce în propoziție sau în frază structuri sintactice necoordonate între ele. Adică, nu avem de-a face cu conjuncții coordonatoare perechi.

Locuțiunile conjuncționale coordonatoare copulative „precum și', „cât și' (precedată de corelativul atât) și „dar și' sunt întotdeauna precedate de virgulă. În schimb, structurile pe care le introduc nu sunt urmate de virgulă. Asta dacă reprezintă sau fac parte din alte structuri sintactice care, în conformitate cu regulile generale de punctuație, nu trebuie să fie urmate de virgulă:

Este obligatorie folosirea virgulei în fața conjuncțiilor adversative „dar', „iar', „ci', „însă'. La fel se întâmplă și în cazul adverbelor „respectiv' și „inclusiv', când introduc structuri lămuritoare. De asemenea, sunt urmate de virgulă structurile sintactice pe care acestea le introduc. Dacă adverbul „respectiv' și locuțiunea adverbială „în special' sunt precedate de conjuncția „și', se pune virgulă și înainte, și după adverb/locuțiunea adverbială.

Conjuncțiile „însă' și „deci' și adverbul „totuși', așezate în interiorul unei propoziții, nu se izolează prin virgulă. Conjuncția „așadar' și locuțiunea conjuncțională „prin urmare', așezate în interiorul propoziției, se pun între virgule.

Foarte important de reținut în ceea ce privește când se pune virgula corect este faptul că virgula nu trebuie să apară niciodată înainte de expresii precum „etc.' și „ș.a.m.d.'. Totuși, virgula poate fi utilizată în construcțiile eliptice, pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ. Cu această funcție se poate utiliza și linia de pauză.

Reguli de utilizare a virgulei în fraze

Coordonarea

Propozițiile coordonate legate prin „și' ori prin „sau' nu se despart prin virgulă. Dar acest lucru nu se întâmplă și în cazul propozițiilor coordonate adversativ. Acestea se despart prin virgulă.

Subordonarea

Propozițiile subiective și predicative nu se despart prin virgulă de regentă. Propoziția completivă de agent, ca și complementul de agent, nu se izolează prin virgulă de regent.

În funcție de gradul legăturii cu termenul determinat, marcat în pronunțare prin pauză și intonație, iar în scris prin punctuație, propozițiile atributive se clasifică în propoziții atributive explicative (izolate) și propoziții atributive determinative (neizolate). Propoziția atributivă explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină. Propoziția atributivă determinativă (neizolată) nu se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină.

Completiva directă sau indirectă așezată după regentă nu se desparte prin virgulă de aceasta.

Circumstanțiala de loc, de timp sau de mod se desparte prin virgulă când este așezată înaintea regentei și când nu se insistă în mod deosebit asupra ei.

Cauzala se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul pe care îl are în frază. Totuși, dacă, prin formularea cauzalei, autorul ține să arate că ea exprimă singura cauză (sau cauzele principale) care justifică acțiunea din regentă, cauzala nu se mai desparte prin virgulă, indiferent de locul ei față de regentă.

Condiționala se poate despărți de regenta ei prin virgulă, în funcție de gradul legăturii cu regenta. Finala sau circumstanțiala de scop se desparte de obicei prin virgulă de regentă, atunci când se află înaintea acesteia. Dar nu se desparte prin virgulă atunci când se insistă asupra informației conținute de ea.

Subordonatele consecutive se despart prin virgulă de regentă. Și subordonata concesivă se desparte întotdeauna prin virgulă, indiferent de topică.

De ce este important să pui virgula corect

Principalul rol al virgulei este acela de a asigura o exprimare clară, coerentă. Și să transmită corect sensul unui enunț. Căci una e să spui „Vasile sapă repede o groapă.' și alta înseamnă „Vasile, sapă repede o groapă!'. Ca să nu mai spunem la ce poate da naștere un mesaj cu „Nu vreau să rămâi.' în loc de „Nu, vreau să rămâi.'. Și exemple sunt nenumărare. De aceea, este foarte important de știut când se pune virgula.

Știm că virgula nu are ce să caute între subiect și predicat. Dar un substantiv se va despărți întotdeauna prin virgulă de o apoziție explicativă. Iată un exemplu: „Mateescu, directorul general, este respectat de toți angajații.' Nerespectarea acestei reguli constituie o greșeală gramaticală.

Se mai pune virgulă și după adverbele de afirmație și de negație, când acestea sunt echivalente unei propoziții. Spre exemplu; „Da, am participat împreună la spectacol.' sau „Nu, nu noi am făcut asta.'

Întotdeauna, elementele unei adrese și ale unei date anume se despart prin virgulă. La fel și citatele se despart, întotdeauna, prin virgulă de restul frazei.

Și interjecțiile se despart prin virgulă de restul frazei. Dar când interjecția este urmată de un vocativ cu care formează o unitate nu se pune virgulă.

Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, din 1995, menționează:

„Virgula se foloseşte pentru a reda grafic pauzele scurte, ori de câte ori marcarea lor este considerată necesară de către autor. În vorbire, asemenea pauze sunt folosite în mod intenţionat în două situaţii:

a) pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care formează unităţi de înţeles şi a le despărţi, în felul acesta, de restul frazei sau al propoziţiei;

b) pentru a atrage atenţia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despărţirea lor de restul frazei.'

Când se pune virgula greșit

În ultima vreme, „decât' a devenit un cuvânt utilizat tot mai eronat, mai ales în vorbire. Or, pronumele circumstanțial de excepție nu se desparte prin virgulă de regentă. Cum ar fi în exemplele: „Nu face altceva decât să se joace cu telefonul.' sau „Nu îi explic altcuiva decât cui a înțeles ce am spus deja.'

Cea mai frecventă greșeală de utilizare a virgulei este între subiect și predicat și între propozițiile subiective și predicative. Și se observă des asta mai ales în exprimări scrise precum „Cine mă cunoaște, știe cum sunt.' Este greșit, pentru că virgula nu are ce să caute în acest context.

În plus, trebuie subliniat că, în limba română, după orice semn de punctuație, inclusiv după virgulă, trebuie pun un spațiu. Și de subliniat că niciodată spațiul nu se va pune înaintea virgulei, ci întotdeauna după ea.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene,

Citește și Limbajul trupului – poziția mâinilor într-o conversație

Urmărește-ne pe Google News